Sfânta fecioară Agripina era născută și crescută în preaslăvita cetate Roma cea veche. Ea din tinerețe s-a dat lui Dumnezeu și s-a făcut, după cum spune Apostolul, bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se măntuiesc. Pentru că, precum un trandafir cu bun miros împodobește o grădină, tot așa și ea prin pilda vieții sale celei curate și îmbunătățite, a împodobit inimile credincioșilor și le-a umplut de mireasmă, gonind toată ispita patimilor, pentru că și-a înfrumusețat sufletul cu curăția fecioriei și s-a logodit cu Hristos, pentru care a alergat la munci cu îndrăzneală, pe vremea împărăției lui Valerian, și s-a dat la multe bătăi pentru dragostea mirelui său, Hristos. Deci a fost bătută cu toiege și a suferit sfărâmarea oaselor, a fost dezbrăcată de haine și întinsă cu legături, din care a scăpat fiind dezlegată cu mână nevăzută de îngerul Domnului, care întărind-o pe ea, sfânta a zdrobit toată păgânătatea și în munci și-a dat sufletul său lui Dumnezeu.

Iar alte roabe ale lui Hristos ca: Vasa, Paula și Agatonica, luând în taină trupul muceniței, au ieșit cu el din cetatea Romei și, trecând din loc în loc și călătorind pe mare, au ajuns în eparhia Siciliei și acolo au îngropat acel sfânt trup. Iar când Sicilia a primit în sine acele cinstite moaște mucenicești, îndată s-a izbăvit de întunecata răutate diavolească și încă s-a apărat și de agareni cu rugăciunile Sfintei Agripina, căci atunci când agarenii au mers în cetate, unde era biserica ei, și au îndrăznit a da război spre ea, vrând să o ia, deodată au fost dați pierzării celei desăvârșite. Iar de la cinstitul ei mormânt se dădeau tămăduiri de toate bolile și se curățau toți cei ce veneau cu credință, astfel că toate neputințele se izgoneau cu sfintele ei rugăciuni și cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru.