Ultima din cele trei zile închinate Sfinţilor Nemţeni a fost prăznuirea hramului bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria, locaş ce o are ca ocrotitoare pe Sfânta Teodora de la Sihla. Sfânta Liturghie în cinstea Cuvioasei a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, alături de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Macarie, care a evidențiat faptul că Sfânta Teodora s-a făcut tuturor pildă de rugăciune și dragoste jertfelnică:

O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că a avut curajul de a părăsi lumea și de a alege o viață aspră de nevoință. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că găsim în viața ei această tânjire curată către Cer, pentru că viața ei a fost plină de dor, de dragoste și jertfă pentru Hristos. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că a fost smerită. Ea s-a făcut mică, ca să crească în Hristos și s-a dedicat integral Lui și s-a făcut neștiută ca să domnească Hristos în inima ei. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla fiindcă s-a făcut tuturor pildă de rugăciune și dragoste jertfelnică. Însă, dacă o iubim atât de mult, scump frate și scumpă soră, o iubim pentru că ea însăși L-a iubit nespus de mult pe Mântuitorul Iisus Hristos, Mirele cel Ceresc, căruia I s-a dedicat integral, I s-a dăruit total. Însă, dacă o iubim, scump frate și scumpă soră, trebuie să înțelegem și mesajul pe care ea ni l-a lăsat, chiar dacă nu în cuvinte scrise, ci în cuvinte înscrise în inima fiecăruia de a urma Evanghelia și de a o întrupa în viața fiecăruia, în viața și faptele noastre. 

În cadrul Sfintei Liturghii au avut loc două hirotonii și două hirotesii a unor viețuitori ai Mănăstirii Sihăstria: hirotonie întru diacon a monahului Melchisedec Moșu, hirotonie întru preot a ierodiaconului Chesarie Lemnaru, hirotesie întru duhovnic a ieromonahului Ioan Coșeru și hirotesie întru protosinghel a ieromonahului Vasian Manea, egumenul Schitului Poiana lui Ioan.

La finalul slujbei, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învățătură referitor la sărbătorile Sfinților Nemțeni:

Am venit la Sfânta Mănăstire aici, iar frații și surorile noastre sus, la Sihla. Am participat fiecare la locul rânduit la sărbătoarea de alaltăieri, a Sfântului Ioan Iacob, precum și la marea sărbătoare de ieri, Schimbarea la Față a Domnului Hristos. Se cuvine la finalul celor trei zile să-L rugăm pe Dumnezeu să se împlinească și în viața noastră ceea ce Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus: „Dumnezeu dorește ca în fiecare om să se împlinească taina întrupării Sale”. Dumnezeu dorește să se împlinească în fiecare taina Schimbării Sale la Față. Căci pentru aceasta am venit la Sfânta Liturghie, să se împlinească și întru noi taina Schimbării Sale la Față.

Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a județului Neamț, la 22 kilometri depărtare de orașul Târgu Neamț, pe șoseaua ce duce spre Pipirig - Vatra Dornei. Mănăstirea Sihăstria a fost întemeiată în anul 1655 de către de episcopul Ghedeon de Huși. Până în anul 1734 era doar o mică așezare pustnicească anonimă, cunoscută sub numele de Sihăstria lui Atanasie, fondatorul ei. După această dată, schitul se înnoiește. Împreună cu schitul Sihla din apropiere, devin două dintre cele mai vestite sihăstrii din ținutul Neamț. În vara anului 1941, un incendiu necruțător a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei, din care cauză mulți călugări au plecat la alte mănăstiri. Părintele stareț Ioanichie, fiind bătrân și bolnav, în 1942 este ales locțiitor de stareț Părintele Cleopa. Prima grijă a noului stareț a fost refacerea incintei și a chiliilor arse. Cu ajutorul Mănăstirii Neamț, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Astăzi, Mănăstirea Sihăstria este unul din marile locuri de pelerinaj din România.