Înaltpreasfinția Voastră, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Teofan,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,
Preacuvioși Părinți Stareți, Preacuvioase Maici Starețe,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase maici și surori,
Distinse autorități, dragi pelerini,

Dintru început, vă rog să-mi iertați fireștile emoții care mi-au copleșit întreaga ființă, trăind dimensiunea liturgică și teologică a acestui eveniment. Aș îndrăzni să denumesc ziua de astăzi „Sărbătoarea sărbătorilor” Mănăstirii Văratec. Aceasta pentru că astăzi, 16 august, anul mântuirii 2026, sinaxarul mănăstirii noastre se îmbogățește cu cele trei sfinte monahii care au trăit smerit încă de la începuturile acestei chinovii.

Sărbătoarea a trezit în sufletele maicilor și surorilor din mănăstirea noastră o adevărată stare de har, care ne va face mai râvnitoare, mai rugătoare, mai smerite, mai înțelepte și mai milostive. Astăzi am trăit un eveniment unic și irepetabil. Trecerea în rândul sfintelor a celor trei schimonahii viețuitoare din această mănăstire nu poate fi considerată un lucru banal, neînsemnat, pentru că evenimentul este prea înălțător și trezește în suflete o dimensiune duhovnicească aparte, ce nu poate fi cuprinsă în definiții sau în cuvinte omenești.

Precum Apostolii pe Tabor, fiecare dintre noi a retrăit astăzi, în Slava lui Dumnezeu, bucuria întâlnirii cu Hristos, iar la revenirea acasă a sfintelor moaște, așezate într-o preafrumoasă raclă, am simțit cu adevărat cum se restabilește frumusețea chipului lui Hristos în noi.

O asemenea sărbătoare nu se pregătește într-o zi și nici într-un an!

Am putea spune că ea se pregătește de aproape 240 de ani, de când s-au pus bazele acestei mănăstiri. Generații de călugărițe au viețuit aici în rugăciune și ascultare, păstrând pravila Bisericii și rânduiala statornicită de întemeietorii acestei chinovii. Fiecare generație a primit ceva de la cea care a precedat-o: o rânduială, o rugăciune, o ascultare, o responsabilitate. Și fiecare a fost chemată să păstreze această moștenire și să o transmită mai departe.

Astăzi ne amintim cu recunoștință de toate acele viețuitoare ale Mănăstirii Varatic ale căror nume poate că nu le mai cunoaștem, dar ale căror rugăciuni și osteneli au rămas înscrise în viața acestei mănăstiri.

Dumnezeu a rânduit ca noi, generația de astăzi, să trăim bucuria proclamării acestor trei Sfinte Cuvioase, care vin să întregească ceata sfinților de la Văratec, alături de Sfântul Cuvios Iosif, isihast, ctitor și duhovnic al mănăstirii, și de Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Privind la cele trei Sfinte Cuvioase, descoperim trei chipuri distincte ale aceleiași viețuiri în Hristos: Sfânta Nazaria a adus rânduiala isihastă, Sfânta Olimpiada a cultivat frumusețea liturgică, iar Sfânta Elisabeta a transpus rugăciunea în milostenie. Prin viața lor, ele ne arată că rugăciunea, slujirea și iubirea aproapelui nu sunt căi separate, ci expresii ale aceleiași lucrări duhovnicești.

Pentru noi, cele care viețuim astăzi în această mănăstire, proclamarea lor nu este numai un privilegiu. Este și o chemare. O chemare de a păstra rânduiala, de a nu lăsa rugăciunea să slăbească și de a transmite celor care vor veni după noi ceea ce, la rândul nostru, am primit. Avem nădejdea că Sfintele Cuvioase se roagă înaintea Preasfintei Treimi pentru această mănăstire, pentru obștea ei și pentru toți cei care vin aici cu credință și evlavie.

Pentru obștea Mănăstirii Văratec, ziua de astăzi este, așadar, și un prilej de recunoștință. Recunoștință pentru întemeietorii acestei chinovii, pentru generațiile de maici care au păstrat-o, pentru părinții duhovnicești care au călăuzit-o și pentru toți cei care au sprijinit-o de-a lungul vremii.

Aș vrea să nu fiu considerată lipsită de smerenie, dar, gândindu-mă la cuvintele psalmistului care spune „mândrește-te întru neputință” sau la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice că „toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește”, pot spune că, de când mi s-a încredințat această ascultare de stareță a acestei sfinte mănăstiri, mă pregătesc pentru această zi binecuvântată. Am început, pe etape, cu timp și fără timp, să rectitorim ansamblul monahal, administrativ și cultural-duhovnicesc al acesteia. Însă cea dintâi preocupare a mea a fost aceea de a menține rânduiala și pravila Bisericii în cei 50 de ani de viață monahală pe care Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să-i petrec în această sfântă mănăstire, dintre care 25 de ani în ascultarea de stareță. Nu pot primi această zi decât cu recunoștință, ca pe un dar al lui Dumnezeu și ca pe o bucurie pe care o împărtășesc cu întreaga obște a mănăstirii. Pentru toate, se cuvine să-I aducem mulțumire și laudă lui Dumnezeu.

Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit,

Vă rog să-mi îngăduiți ca, în această zi de mare sărbătoare, să adresez un cuvânt de profundă recunoștință Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru grija părintească purtată Mănăstirii Varatic și pentru binecuvântarea cu care a însoțit viața și lucrarea acestei obști. Sub păstorirea Preafericirii Sale au fost canonizați Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec și Sfântul Gheorghe Pelerinul, iar acum, cele trei Sfinte Cuvioase: Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta Brâncoveanu).

Vă mulțumim Înaltpreasfinției Voastre, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Teofan, pentru rugăciune, pentru sfat, pentru sprijinul părintesc și pentru binecuvântarea cu care ne-ați însoțit soborul mănăstirii noastre de-a lungul acestor ani, de când ne sunteți păstor și părinte duhovnicesc.

Aducem smerite mulțumiri Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, care ați binevoit să fiți astăzi împreună cu noi și să întregiți această sărbătoare sfântă.

Mulțumim soborului de maici și surori, tuturor celor care au ostenit pentru pregătirea acestei zile, precum și binefăcătorilor, credincioșilor și pelerinilor care au fost și sunt alături de Mănăstirea Văratec.

Și, pentru că nu ne este cu putință să-i numim pe toți, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească osteneala fiecăruia și să le răsplătească tuturor după dragostea și jertfa lor.

Ziua de astăzi va rămâne înscrisă în istoria Mănăstirii Varatic. Dar proclamarea acestor Sfinte Cuvioase nu ne cheamă numai să privim cu recunoștință spre trecut. Ea ne așază înainte și o responsabilitate pentru viitor. Ceea ce am primit nu ne aparține numai nouă.

Am primit o moștenire zidită prin rugăciunea, ascultarea și jertfa celor care au viețuit înaintea noastră. O moștenire pe care suntem chemate să o păstrăm și, la vremea cuvenită, să o încredințăm celor care vor veni după noi.

Ne rugăm ca Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta de la Văratec, împreună cu Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec și Sfântul Gheorghe Pelerinul, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru această sfântă mănăstire, pentru obștea ei și pentru toți cei care îi trec pragul.

Iar Bunul Dumnezeu să ne învrednicească să păstrăm cu smerenie ceea ce am primit și să transmitem mai departe, neștirbită, această moștenire duhovnicească.

Cu smerenie, vă cerem iertare și binecuvântare!

Vă mulțumesc!
 

Stareță,
Stavrofora Iosefina Giosanu

16 august 2026