Cuvioasa Olimpiada s-a născut în anul 1758 la Iași, în familia preotului Mihai de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc, fiind nepoata episcopului de Rădăuți Dositei (Dosoftei) Herescu. Ea a primit la botez numele Bălașa.

La vârsta de 20 de ani s-a căsătorit și a avut o fiică, dar căsnicia ei a durat doar doi ani și jumătate, căci soțul a trecut pe neașteptate la cele veșnice. Dorind să-și rânduiască viața după voia lui Dumnezeu, ea a venit la Sfântul stareț Paisie, care a îndrumat-o spre Mănăstirea Topolița, aflată aproape de Mănăstirea Neamț, pentru cuvenita pregătire înainte de a îmbrăca îngerescul chip. Însă, cum Mănăstirea Topolița era aproape de gospodăriile locuitorilor din sat, ea a cerut binecuvântarea Sfântului Paisie ca să plece la Schitul Durău, unde era stareță Cuvioasa Nazaria.

Primind la rasoforie numele Olimpiada, Cuvioasa a primit de la Dumnezeu chemarea de a întemeia o mănăstire de maici cu o rânduială asemănătoare celei de la Neamț. Astfel, a fost întemeietoarea Mănăstirii Văratec în anii 1781-1788, cu încuviințarea mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei, cu sprijinul Sfântului Paisie de la Neamț și cu împreună-lucrarea și sfătuirea Sfântului Iosif de la Văratec.

Ea a construit întâi o casă, cu banii ei și, apoi, cu ajutorul primit de la credincioși, a ridicat o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. La scurt timp a fost călugărită, păstrând numele de Olimpiada. Alături de ea, a primit îngerescul chip și fiica ei, dar aceasta a trecut la Domnul foarte curând.

Socotindu-se prea tânără pentru a conduce noua mănăstire, Cuvioasa Olimpiada a chemat-o la Văratec pe stareța Nazaria, căreia i-a fost mereu alături, ajutând-o în chivernisirea mănăstirii. După adormirea în Domnul a Sfintei Nazaria, în 1814, schimonahia Olimpiada a refuzat stăreția, dar, la stăruința maicilor, a fost stareță între 1822 și 1828, când s-a retras, din smerenie, apoi din nou între 1834 și 1842.

A desfășurat o însemnată lucrare gospodărească, refăcând mănăstirea după distrugerile săvârșite de ostașii turci în anul 1821, a extins biserica de zid prin adăugarea a două noi pridvoare și a diaconiconului, a făcut pictura interioară, a înzestrat biserica cu odoarele trebuincioase, a înălțat chilii și turnul clopotniță, a construit zidul împrejmuitor.

A fost o neobosită căutătoare și împlinitoare a învățăturilor Sfinților Părinți, după cum o dovedesc manuscrisele pe care apare menționat numele ei, scrise de ea sau de ucenice la cererea ei. Cunoștea bine muzica psaltică, învățându-le și pe maici meșteșugul frumoasei cântări bisericești.

S-a mutat la Domnul în anul 1842, la vârsta de 85 ani, fiind înmormântată în pridvorul bisericii ctitorite de ea. Mângâietoare și povățuitoare a maicilor și a credincioșilor, harnică lucrătoare spre buna chivernisire a Mănăstirii, Cuvioasa Olimpiada a rămas în amintirea obștii sale pildă de smerenie și vrednică următoare a Sfinților Părinți pe calea cea strâmtă, dar adevărată a sfințeniei.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec” și prăznuirea în ziua de 17 august.