Aproape toţi locuitorii Poceaevului în diferite perioade ale vieţii lor: în copilărie, în adolescen­ţă sau la bătrâneţe au fost pacienţi ai preacuviosului Amfilohie. Odată i-au adus o localnică. Coborând iama pe scările îngheţate, ea căzuse şi îşi rupsese mâna. Diagnosticul: fisură la osul umărului. Pă­rintele i-a îndreptat mâna şi a îndemnat-o să pu­nă ceva cald pe locul bolnav. După două săptă­mâni, întorcându-se la stareţ, ea încă se plângea de o durere puternică pe care o simţea în mână, care creştea în fiecare zi.

Părintele Amfilohie i-a luat atunci mâna şi a ridi­cat-o sus, deasupra capului, întrebând-o:

- Dar aşa se ridică?

- Da, părinte.

- Fă-ţi cruce; nu te doare?

- Nu, nu mă doare, părinte! - răspundea fe­meia bolnavă, uitând cu totul de durere.

(Sfântul Amfilohie de la Poceaev, Viața și minunile, Editura Sophia, p. 55)