Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sărbătorit la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava

„Această simplitate a vieții Sfântului Dimitrie ar trebui să ne dea de gândit. Trăim într-un secol în care am uitat cum să trăim simplu, ne-am complicat viața și alții ne-au complicat viața. Sigur, nu putem să fim toți păstori, nu putem toți să fim ciobani, nu putem toți să trăim într-un mediu care să favorizeze o viețuire mai simplă. Cu toate acestea, pentru o igienă sufletului și pentru o profilaxie a consecințelor nefaste care pot veni din stresul peste măsură, din complicarea vieții și gândirea peste măsură ar trebui să reînvățăm din când în când, dacă nu ca un șuvoi, ca o linie roșie a vieții noastre, cum să trăim, cum să ne comportăm, cum să ne raportăm la ceea ce se întâmplă în lume și în viața noastră. Cum să gândim? Mai simplu.”

Ziua pomenirii Ocrotitorului Bucureștilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, 27 octombrie 2021, a adus lumină și pace în sufletele credincioșilor prezenți la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Bucuria întâlnirii cu Sfântul Mare Mucenic Ioan prin închinarea la sfintele sale moaște, a fost sporită de primirea arhiereștii binecuvântări.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat în imediata apropiere a lăcașului de cult, alături de un sobor de preoți și diaconi, format din slujitori ai mănăstirii și din clerici de la Centrul Eparhial.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de arhidiaconul Ilie Leonte.

La momentul rânduit, monahul Nicodim Strat a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale, iar diaconul Rafael Petraru a fost hirotonit ieromonah.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a expus unul dintre momentele importante din viața Sfântului Dimitrie cel Nou, subliniind faptul că simplitatea trăirilor lui interioare a avut rod bogat înaintea lui Dumnezeu. „Despre Sfântul Cuvios Dimitrie se știu mai multe după moartea sa decât cele din timpul vieții sale. Din timpul vieții sale s-a reținut faptul că era păstor de vite. Era, cu alte cuvinte, un om simplu; viețuirea lui era una simplă, curată, firească, naturală. (…) Nu era doar o simplitate a viețuirii lui, ci era și o simplitate a gândirii lui, o simplitate care este altceva decât naivitatea. O simplitate care venea din curăția sufletului său. (…) Această curăție și această simplitate a sufletului său l-au făcut pe Sfântul Cuvios Dimitrie să aleagă calea monahală; calea sihăstrească. Și așa și-a petrecut ultima parte a vieții, trecând la Domnul în mod neștiut și în chip minunat descoperindu-i-se sfintele sale moaște. ”

În continuare, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să se întoarcă la simplitatea duhovnicească de odinioară, urmând exemplul Sfântului Cuvios Dimitrie. „Această simplitate a vieții Sfântului Dimitrie ar trebui să ne dea de gândit. Trăim într-un secol în care am uitat cum să trăim simplu, ne-am complicat viața și alții ne-au complicat viața. Sigur, nu putem să fim toți păstori, nu putem toți să fim ciobani, nu putem toți să trăim într-un mediu care să favorizeze o viețuire mai simplă. Cu toate acestea, pentru o igienă sufletului și pentru o profilaxie a consecințelor nefaste care pot veni din stresul peste măsură, din complicarea vieții și gândirea peste măsură ar trebui să reînvățăm din când în când, dacă nu ca un șuvoi, ca o linie roșie a vieții noastre, cum să trăim, cum să ne comportăm, cum să ne raportăm la ceea ce se întâmplă în lume și în viața noastră. Cum să gândim? Mai simplu.”

Totodată, ierarhul a subliniat cât de pustiitoare este prezența stresului în viața noastră, remarcând faptul că numai încrederea nemărginită în Dumnezeu ne poate salva. „Avem o stare de oboseală continuă și o stare de stres continuu. Înainte, oamenii aveau doar din când în când câte un moment în care trebuia puțin să se schimbe natura lor, să se schimbe atitudinea lor. (…) Stresul din lumea de astăzi nu ne face bine. (…) Nu mai avem tăria aceea sufletească pe care o aveau oamenii când aveau și o trăire mai naturală, mai firească. Mâncau mai sănătos și gândeau mai sănătos. (…) De unde venea tăria aceasta? De unde era lipsa aceasta de îngrijorare peste măsură? De unde lipsa aceasta de stres? Dintr-o credință puternică în Dumnezeu! Și dintr-o trăire mai cu simplitate a vieții. Când ne complicăm viața, ne îngreunăm viața.”

În încheiere, ierarhul le-a amintit celor prezenți că prin onestitate și simplitate, cu pași mici, putem să fim mai aproape de iubirea Tatălui Ceresc. „Dumnezeu nu vrea să ne complicăm, nu vrea să fim încordați, nu vrea să fim încrâncenați. (…) Să învățăm să trăim, să ne comportăm simplu, firesc. Apropierea noastră de Dumnezeu trebuie să fie una plină de simplitate. (…) Acest Dumnezeu ne primește, ne iartă, ne vindecă și dorește a ne ajuta să trăim simplu, așezat și cuminte, atât în viața duhovnicească, dar și în viața de zi cu zi.”

Datorită numeroaselor minuni săvârșite de-a lungul timpului, Sfântul Ioan cel Nou este considerat ocrotitor al Moldovei și mângâietor și grabnic ajutător al tuturor celor care îl cinstesc cu evlavie.

Racla cu moaștele sfântului se află în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suceava, sub un baldachin de piatră, fiind aduse de la fosta Catedrală Mitropolitană a Moldovei, Biserica Mirăuţi, în anul 1589.

La 14 septembrie 1783, după 97 de ani de pribegie prin țări străine, moaștele sfântului au revenit la Suceava în timpul împăratului Iosif al II-lea al Austriei, ca urmare a demersurilor bucovinenilor pe lângă autoritățile poloneze și austriece. În perioada Primului Război Mondial, pentru a fi mai bine ocrotite, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost duse, în toamna anului 1914, în biserica ortodoxă română din Viena. Ele au revenit la Suceava în data de 25 iulie 1918.

Sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

De la același autor

Ultimele din categorie