O femeie bătrână, săracă şi văduvă, suferea de o gravă artrită la braţul stâng. La început, simptomele erau uşoare şi nu destul de grave ca s-o împiedice de la lucrul de mână cu care îşi câştiga traiul. Însă, odată cu trecerea timpului încheietura umărului şi toată partea de sus a braţului s-au umflat, încât abia îşi mai mişca braţul stâng, ceea ce i-a adus mari necazuri. Viaţa de fiecare zi i se făcuse de nesuportat şi a fost silită să se oprească din lucru.

Văduva a răbdat această stare vreme îndelungă, văitându-se numai vecinilor. Aceştia, neputincioşi, au îndemnat-o să se ducă la mormântul Sfântului Ierarh Grigorie, ca să ceară de la el tămăduire. Înduplecată de bunul lor sfat, s-a dus la mormânt, unde a cerut cu stăruinţă ajutorul Sfântului.

Când s-a apropiat de mormântul făcător de minuni, suspinând, a îngenuncheat înaintea Sfântului. Totuşi, în inima ei cârtea, întrebându-l de ce a lăsat-o să se îmbolnăvească mai rău. Sfântul din nou s-a milostivit de ea. Spre deosebire de alţii, de data aceasta tămăduirea nu s-a făcut în somn sau prin cuvinte, ci la vedere şi în stare de veghe.

Ea a simţit cum necontenita ei durere dispărea pe măsură ce cobora de-a lungul braţului către vârful degetelor, descriind-o ca pe o sfoară trasă afară prin vârfurile degetelor.

Femeia s-a întors acasă fără urmă de durere sau de boală. De-atunci, a putut să reînceapă fără greutate lucrul său de mână, mărind pe Domnul şi dând adâncă mulțumiri slujitorului Lui, Sfântului Grigorie Palama.

(Viaţa şi nevoinţele celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, tradusă de Constantin Făgeţan, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 125)