Iubindu-L pe Hristos din tinerețe, Sfântul Gheorghe Mărturisitorul a îmbrățișat calea monahismului și a ajuns mitropolit al Lezviei, în cetatea Mitilinei, pe vremea împăraților Constantin și Elena. Îngrijindu-se mai ales de cei săraci, a primit darul facerii de minuni, tămăduindu-i pe cei bolnavi și izgonind duhurile rele. Fiind prigonite sfintele icoane, a suferit chinurile ereticilor până la bătrânețe, din pricina împăratului Leon Armeanul, despre care se prorocise că va veni și va face mult rău.

Nesuferind mustrările Sfântului Gheorghe, l-a izgonit în Herson, loc în care sfântul a continuat să facă multe minuni. Când a venit vremea sfârșitului său, pe cer s-a arătat o stea luminoasă, un semn prin care și cei din Mitilinia și-au dat seama că sfântul a trecut la cele veșnice.