Sfântul Ioan Damaschin (676?-749) teolog, apologet şi imnograf al Bisericii
Sfântul Ioan Damaschin şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim, şi întreaga sa viaţă sub regimul islamic.
El s-a născut în Damasc, a primit o educaţie clasică şi teologică de seamă şi şi-a urmat tatăl în poziţia de guvernator al regiunii sub stăpânire arabă. După câţiva ani, a demisionat din această funcţie înaltă şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Sava.
El este faimos în întreaga ortodoxie. Mai întâi, este cunoscut pentru scrierile sale împotriva iconoclaştilor, care au determinat păstrarea adevăratei credinţe ortodoxe. În mod paradoxal, Împăratul bizantin Leon a interzis cinstirea icoanelor, iar faptul că Ioan Damaschin a trăit pe un teritoriu musulman l-a ajutat să rămână activ împotriva iconoclasmului.
În al doilea rând, Sfântul Ioan este faimos pentru lucrarea sa de căpătâi, Dogmatica, sau "Expunerea Credinţei Ortodoxe", un sumar al Părinţilor Bisericii şi o sinteză a teologiei sinoadelor ecumenice. Se spune că Dogmatica sa este pentru teologia ortodoxă ce a fost Summa Theologica a lui Thomas de Aquino pentru teologia apuseană.
În al treilea rând, el este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai inspiraţi poeţi imnologi ai Bisericii, scriind slujbe, tropare, conduce, canoane care şi astăzi sunt cântate în Biserică. El este alături de Sfântul Roman Melodul, cel mai de seamă reprezentant al imnologiei bizantine ortodoxe. Cântările sale dedicate Maicii Domnului şi Canonul Învierii Mântuitorului sunt doar cele mai cunoscute lucrări ale sale.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
