Lucrarea reprezintă o ilustrare cronologică a mai multor momente solemne şi sfinte de omagiere a celui care a fost „Apărătorul şi sprijinitorul creştinătăţii, împotrivitorul şi surpătorul păgânităţii, mucenicul celui de curând arătat, ostaşul lui Hristos celui adevărat, care ca un soare, Bisericii Răsăritului a strălucit şi pe credincioşi de veselie i-a umplut…“

Patronul şi povăţuitorul Moldovei, Sf. Ioan cel Nou, îşi caută mereu sălaş în inima noastră; prin sfintele sale moaşte este în mijlocul nostru presărând pace, bună-nvoire şi mângâiere, ne întăreşte în credinţă şi ne cheamă la fapte bune, pornite din dragoste şi din recunoştinţă,

Preţuirea, cinstirea şi rememorarea faptelor istorice, toate acestea sunt un prilej de a simţi şi a înţelege mai bine comuniunea care se ţese între voievozii ctitori de lăcaşuri sfinte, dătători de legi şi datini, Sf. Ioan cel Nou, care a făcut din sufletul şi trupul lui templu al Sfântului Duh, şi miile de pelerini din toate generaţiile, care se roagă pe pământ în ctitoriile moştenite ca patrimoniu sacru, bucurându-se de ajutorul sfântului din ceruri, zugrăvit în icoane şi fresce.

Când cultul Sf. Ioan cel Nou a rodit în cultură, el s-a deschis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cultul Sfântului, ea s-a deschis spre eternitate.

Tradiţia pelerinajului anual în ziua hramului de Sânziene la Suceava nu este o simplă repetiţie, ci o fidelitate reînnoită şi îmbogăţită cu noi forme şi nuanţe, este dinamică fidelităţii şi continuităţii creatoare. Tradiţia este, deodată, continuitate a trecutului, concentrare de noi valori prezentate şi elan spre viitorul tainic ascuns în tradiţie ca stejarul în ghindă.

Racla cu moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava revarsă credincioşilor mângâiere, în toate nevoile lor, împlinirea cererilor de sănătate şi de folos sufletesc şi trupesc.

Pentru numele lui Hristos pătimind, Sf. Ioan cel Nou şi-a înveşmântat trupul cu trandafirii rănilor şi cu însângerările muceniceşti şi le-a înfrumuseţat. Şi de aceea, de pe pământul românesc, pe care l-a sfinţit cu sângele său, prin sfintele moaşte aşezate în vechea Catedrală mitropolitană a Moldovei, lanul de grâu frumos al Bisericii Ortodoxe, al Mântuitorului Iisus Hristos a fost lucrat în sfânta mănăstire de preoţii care, cu stăruinţă şi zel apostolic, au ţinut aprinsă candela conştiinţei noastre, luptând pentru păstrarea conştiinţei strămoşeşti, pentru unitatea în cuget şi simţiri pentru cei care nu au precupeţit nimic pentru apărarea Bisericii lui Hristos.

Rememorând viaţa şi faptele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi reflexele în timpul şi spaţiul românesc, este de datoria noastră să fim la înălţimea faptelor pe care ni le-au transmis prin veacuri strămoşii.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este o permanenţă spirituală în viaţa noastră fiindcă pe cei osteniţi îi odihneşte, pe cei slabi îi întăreşte, pe cei întristaţi îi mângâie, pe cei căzuţi îi ridică, le dă curaj şi demnitate.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, prin minunile sale, vorbeşte neamului românesc,  pe care l-a sfinţit cu sângele său, făcând ca vechea şi, în acelaşi timp, noua Cetate a Sucevei să fie unda de foc peste veacuri, aprinsă de credinţă.

Mărturisirea neîndoielnică a credinţei ortodoxe, puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă, puterea de a înfrunta orice primejdii, chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe până la moarte, puterea de a săvârşi minuni după moarte, răspândirea miresmei de sfinţenie după moarte, toate acestea şi multe altele sunt motivele şi temeiurile cinstirii celui care a fost Ioan, negustorul din Trapezunt, născut acum mai bine de şapte veacuri în rândul sfinţilor.

Vă invităm să lecturaţi această carte şi să îi urmaţi pilda Sfântului Ioan cel Nou, care nu a obosit nicicând iubind Biserica lui Hristos, pentru care şi-a dat şi viaţa.