Născut în Cartagina, Sfântul Leandru a ales să pășească pe calea călugăriei și să îi urmeze Domnului, fiind ridicat la rangul de episcop. Răspândind credința sobornicească în Apus, i-a convertit pe mulți dintre cei eretici, iar pe frații săi ‒ și ei ajunși tot sfinți, Isidor al Sevillei, Fulgențiu și Florentina ‒ i-a îndrumat spre monahism, fiindu-le exemplu.

Deși a scris multe lucrări pentru cei care nu au avut șansa de a fi contemporani, nu s-au mai păstrat decât două: Despre rânduiala fecioarelor și disprețuirea celor lumești și Omilie despre biruința Bisericii.