Sfântul Macarie Egipteanul ‒ drumul spre sfințenie
Sfântul Macarie cel Mare, cunoscut şi cu numele de Macarie Egipteanul, este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari părinţi ai pustiei. Contemporan cu Sfântul Antonie cel Marie, Sfântul Macarie a refuzat să se însoare, după cum îl sfătuiau părinţii, iar după moartea acestora a pornit pe calea pustnicească. Întraripat cu dragostea de Dumnezeu, era înainte văzător, avea puterea să izgonească duhurile rele şi făcea minuni.
Sfântul Macarie Egipteanul a ales să Îi slujească Domnului încă din copilărie, preferând să înveţe cum să dobândească viruţile, în loc să se joace şi să îşi facă un trai ca toţi tinerii din jurul său. Mai târziu a fost preoţit şi, pentru aceasta, a luat asupra sa nevoinţe din cele mai grele. Şi-a săpat un tunel sub chilie, şi la capătul acestuia ‒ o peşteră, în care se ascundea atunci când era căutat de oameni. Totuşi, pentru a-i lumina pe cei stăpâniţi de patimi sau îngâmfaţi, a înviat un mort, iar pe altul l-a înviat doar cât să îl întrebe unde este averea unor oameni şi iarăşi l-a adormit.
Totodată, a prorocit faptul că mânia Domnului va veni asupra ucenicului său care ascundea lucrurile săracilor şi nu se pocăia, aşa încât ucenicul s-a îmbolnăvit de lepră. A prorocit şi pustiirea aşezărilor de călugări de la Skit şi a văzut cum diavolul îşi poartă şi pregăteşte meşteşugurile. După 90 de ani de viaţă bineplăcută Domnului, Sfântul Macarie a trecut la cele veşnice, sufletul său fiind ridicat de heruvimi la Cer, în vreme ce diavolii priveau cu invidie din văzduh la slava de care se învrednicise sfântul.
