harismă

Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului ‒ drumul spre sfințenie

Îndepărtându-se de lume, Sfântul Ilarion cel Nou a petrecut mulți ani singur, luptând cu patimile, după care a dobândit darul facerii de minuni. Ales egumen al Mănăstirii Pelechit, s-a sfârșit din viață pe când apăra sfintele icoane.

Smerenia în viața de familie

În familie, unul trebuie să se smerească înaintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Bunul Dumnezeu le rânduieşte astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt, iar prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are şi câteva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie.

Calitățile părintelui duhovnicesc în învățătura Sfântului Simeon Noul Teolog

Duhovnicul este un om duhovnicesc prin excelență, o prezență harismatică și providențială în viața ucenicului, iar calitatea sa de „duhovnicesc” și „harismatic” se recunoaște din roadele operei sale spirituale în sufletele celor încredințați lui spre călăuzire duhovnicească.

Sfântul preot cu harisma înainte-vederii

„Fiule, sfinţii din icoane mă văd că sunt mic şi îşi întind piciorul ca să mă ajute să mă închin la ele.”

Sfântul Auxenție ‒ drumul spre sfințenie

Aprins fiind de dragostea Domnului încă din copilărie, Sfântul Auxenție a părăsit lumea și s-a retras pe o stâncă din Muntele Oxia, loc din care a făcut multe minuni pentru toți cei aflați în nevoie. Izgonea duhuri rele, vindeca bolnavi, are darul înainte-vederii, dedicându-și toată viața pentru a-I sluji Domnului, construind mănăstiri și având grijă de copiii săi duhovnicești.

Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul ‒ drumul spre sfințenie

Petrecând în rugăciune și tăcere, Sfântul Varsanufie cel Mare și Sfântul Ioan Profetul, ucenicul său, au fost îndrumători duhovnicești pentru toți călugării din mănăstire și mirenii aflați în nevoie de un sfat. Epistolele lor sunt redate în volumul XI din Filocalia românească, fiind parte a moștenirii pe care au lăsat-o pentru cei care nu au avut șansa de a-i întreba ceva în vremea în care au trăit, dar pentru care răspunsurile se aplică și astăzi. Postitori și rugători, erau înzestrați cu darul înainte vederii, Sfântul Ioan Profetul fiind denumit astfel pentru darul înainte vederii, de care se învrednicise.

Sfinții doctori fără de arginți, Chir și Ioan ‒ drumul spre sfințenie

Lăsând deoparte doctoriile și salvând nu doar trupurile, ci și sufletele oamenilor, prin minuni, Sfinții Chir și Ioan au mărturisit până la capăt dragostea lor pentru Dumnezeu. După ce le-au încurajat pe o femeie și pe cele trei fiice ale ei să nu se lepede de Hristos, au primit și ei cununa biruinței, fiind omorâți de sabie de către închinătorii la idoli.

Sfântul Efrem Sirul ‒ drumul spre sfințenie

Alungat de acasă de către tatăl său, un preot păgân, Sfântul Efrem a luptat atât de mult pentru a-L iubi pe Dumnezeu, încât ochii săi s-au transformat in izvoare de lacrimi și toată viața lui s-a străduit să biruiască somnul, pentru a da timp rugăciunii. Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, fiind învățat prin vedenii ce să facă și primind darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor rele. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă.

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Hirotoniei

Harisma ce se dă la hirotonie poate fi asemănată cu un jăratic, pe care suflarea celui ce o primește o face foc ce luminează și flacără ce încălzește. Iar această suflare este viața duhovnicească a preotului, credința, virtuțile, purtările cucernice, evlavia sufletului său. 

Pagini