În anul 1965 lucram la cantina P.T.U., nr. 29, care se găsea în incinta mănăstirii Optina. La noi lucra ca îngrijitoare Maria Beliakovici, care ne-a povestit următoarele:

În anul 1915 a mers împreună cu logodnicul ei la Optina, la Stareţul Nectarie, să ia binecuvântare pentru căsătorie, şi a adus şi icoanele pentru cununie şi un prosop.

Când au intrat la Stareţ, el le-a spus că nu este voia lui Dumnezeu să se căsătorească. Atunci ea a început să plângă şi a recunoscut că este deja însărcinată şi nu are altă cale. Stareţul i-a spus: „Te rog să desfaci prosopul de cununie”. Ea l-a desfăcut şi cu groază a văzut că este pe jumătate negru. „Vezi, i-a spus Stareţul, tu vei trăi cu el doar jumătate de viaţă, el va muri primul. Vei avea cinci copii. Dar acesta nu este bărbatul tău”.

„Noi nu am crezut ce ne-a spus dânsul şi am hotărât să ne căsătorim, ne-am cununat şi am trăit împreună. Într-adevăr, s-au născut în casa noastră cinci copii şi când al cincilea copil avea o lună şi jumătate, calul nostru l-a adus pe soţul meu mort în căruţă, acasă. Am plâns, era foamete; cum să rămân singură cu copiii, care erau mici? Am vrut să-i otrăvesc, iar eu să mă înec. Noaptea, în vis, mi s-a arătat Stareţul şi mi-a spus: «Nu deznădăjdui, totul va fi bine. Să nu te mai măriţi, roagă-te lui Dumnezeu şi vei creşte copiii». Ceea ce s-a şi întâmplat. Toţi copiii mei au mers în lume. Doi fii sunt ofiţeri, iar fetele s-au măritat şi trăiesc bine. (A consemnat pe data de 1.09.1925 ieromonahul Mihail)

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 175)