stareț

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și vindecarea Arhimandritului Varnava

Ca dascăl şi catehet, a învăţat sute de copii carte în şcoala mănăstirească din Pângăraţi. Pe cei mai buni îi trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei, pentru a fi hirotoniţi preoţi la sate, pe ceilalţi îi făcea dascăli pentru copii şi cântăreţi la parohii, iar pe cei mai râvnitori îi făcea călugări în mănăstire.

Mănăstirea Optina – Rusia

Aflată în Rusia Centrală, la o mică distanţă de localitatea Kozelsk, Optina este considerată a fi centrul spiritualităţii Bisericii Ruse din secolul al XIX-lea.

Nimeni să nu osândească din auzite

Atunci, avva Daniil venind a zis tânărului: „Când vei boteza pruncul şi vei face masa şi cumetria botezului, să mă chemi şi pe mine şi rudeniile şi prietenii tăi”. Iar el a făcut aşa. Şi când se ospătau, luând stareţul pe prunc în mâinile sale înaintea tuturor a poruncit să vorbească pruncul şi l-a întrebat: „Cine este tatăl tău?”.

Părintele Selafiil, tămăduit de Sfântul Mucenic Hristofor

„În noaptea asta a venit la mine Sfântul Mucenic Hristofor şi mi-a zis: «Selafiil, nu-ţi face griji, tu o să te lecuieşti».” 

Cuvântul Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul la instalarea noului stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Nu este un act doar administrativ ce s-a împlinit astăzi. Părintele Serafim primește, alături de o decizie de numire, har și putere de la Dumnezeu pentru a împlini această slujire în Biserică, anume aceea de a povățui obștea acestei mănăstiri.

Arhimandritul Visarion Ionescu, iubind dumnezeiește, se îngrijea mai întâi de binele celorlalți

Prima sa grijă a fost să împodobească biserica cu slujbe alese, cu preoţi şi cântăreţi din cei mai buni. La ascultările de obşte, arhimandritul Visarion mergea în fruntea tuturor, făcându-se fiecăruia pildă de rugăciune, de smerenie şi de bucurie duhovnicească. Pentru înţelepciunea şi blândeţea lui, stareţul Visarion era iubit şi respectat de toţi, atât de călugări, cât şi de mireni, căci el căuta folosul sufletesc al celorlalţi şi abia la urmă se îngrijea de sine.

Schimonahia Suzana Ştefănescu, rugătoarea lui Dumnezeu

În anul 1906, schimonahia Suzana a fost numită stareţă la Mănăstirea Războieni (Neamţ), vestită ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare (1496). Aici a continuat aceeaşi activitate duhovnicească încă 20 de ani, menţinând firul slujbelor călugăreşti şi rugându-se lui Dumnezeu pentru toată lumea.

Arhimandritul Antipa Dinescu – stareţul care, prin viața sa, sfințea locul

În anul 1900 a fost ales de toţi stareţ al Schitului Prodromu, pe care l-a condus cu o rară blândeţe şi înţelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot iubitor de cele sfinte, călugăr cu bun chip, stareţ şi părinte cu mulţi fii sufleteşti. În 1914, vine în ţară şi ajunge stareţ al Mănăstirii Căldăruşani, pe care o povăţuieşte cu o rară pricepere 20 de ani. Pe lângă buna chivernisire a mănăstirii, părintele Antipa devine mare duhovnic al călugărilor şi al mirenilor, căutat şi preţuit de toţi.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian”

Mănăstirea Sfântul Ioan Casian se află pe Dealul Casienilor din Dobrogea, pe locuri creştine autentice care păstrează încă duhul de linişte şi înălţime al monahismului. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice în parte necercetate, un ansamblu de grote şi de adăposturi uitate.

Arhimandritul Grigorie Georgescu – rugătorul aprins ca o candelă

Din anul 1909, părintele Grigorie a fost stareţ al Mănăstirii Cheia, timp de 25 de ani. Slujea cu evlavie cele sfinte, predica frumos, mângâia oamenii, îmbărbăta pe călugări, ajuta copiii săraci la şcoală, menţinea o deplină ordine şi disciplină în mănăstire. A ajutat la construcţia unor biserici noi prin sate, precum şi la înălţarea unei şcoli primare în comuna Izvoarele (Prahova). Veneau la el credincioşi din Ţara Bârsei, din părţile Braşovului, din ţinutul Prahovei şi de pe Valea Buzăului şi îl găseau pe părintele plin de dragoste şi aprins ca o candelă.

Pagini