O tânără, la îndemnul Părintelui Porfirie, a intrat la Facultatea de Teologie. La început nu se străduia să învețe așa de mult cât ar fi putut. Studia mult mai puțin decât ar fi trebuit să o facă.

Părintele Porfirie voia s-o  încurajeze și adesea o îndemna să învețe. Uneori chiar discuta cu ea lecțiile.

În ajunul perioadei de examen Părintele și-a dat seama că acea fată nu era bine pregătită și i-a spus să vină la el cu manualele pentru a putea să o verifice din câteva pagini așa cum ar fi făcut un profesor. Studenta nu stăpânea bine materia, și Părintele i-a zis: „La noapte vei studia acele pagini la care te-am ascultat și pe care nu le știi foarte bine”.

Fata a fost ascultătoare și le-a învățat pe de rost. A înțeles sensul demersurilor Părintelui numai în ziua următoare, când a a realizat că întrebările de la examen erau cu exactitate din acele pagini. Era uluită. A dat slavă lui Dumnezeu și de atunci a devenit o studentă silitoare.

(Klitos Ioanidis, Părintele Porfirie. Mărturii și experiențe, Editura Bunavestire, Bacău, 2005, pp. 359-360)