Fiul unui preot al Legii vechi, din cetatea Tesve, de dincolo de Iordan, Sfântul Ilie a fost ales de către Dumnezeu să Îi fie slujitor, conform unei vedenii pe care ar fi avut-o tatăl lui. Trăind cu 800 de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe timpul împăratului Ahab, sfântul a ajuns să îi proorocească regelui faptul că poporul va fi lovit de secetă, din cauză că slujea zeului Baal. Vreme de trei ani și jumătate, așadar, cerurile au fost închise.

Ascunzându-se de furia lui Ahab, Sfântul Ilie a trăit la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de un corb, apoi în casa văduvei din Sarepta Sidonului, pe al cărei fiu l-a și înviat, făcând și alte minuni, precum înmulțirea făinii și a uleiului. Prin retragerea lui în post și rugăciune, Sfântul Ilie a ajuns să fie modelul monahilor creștini.

La finalul perioadei de secetă, Sfântul Ilie l-a provocat pe împărat să se roage fiecare și, în vreme ce 450 de preoți ai lui Baal nu au reușit să aducă jertfă, peste jertfa lui Ilie s-a coborât foc din cer, cultul lui Baal fiind îndepărtat. Lăsând ca urmaș pe Elisei, Sfântul Ilie a fost răpit la cer de un car de foc, fără a trece prin moarte. La Schimbarea la Față a Domnului, Sfântul Ilie a fost de față, alături de Moise, lângă Domnul în slavă, ca cel mai neînfricat luptător împotriva dușmanilor lui Dumnezeu.