Pentru aceasta, marele păstor al Capadociei s-a arătat preocupat de adâncirea, cercetarea și limpezirea unora dintre învățăturile contestate de eretici, pentru că „ar fi o adevărată trădare dacă nu ne-am sili să punem la îndemâna tuturor celor ce iubesc pe Dumezeu răspunsurile teologice cele mai potrivite”, după cum îi scria prietenului său, Sfântul Grigorie de Nazianz, în preajma anului 360, mai ales dacă avem în vedere că „toți cei ce nădăjduiesc în Hristos sunt acum toți o singură Biserică.”

În acest sens, sublinia este nevoie de o adevărată consacrare studiului sistematic și temeinic al gândirii teologice și patristice (1), crez care l-a călăuzit toată viața: „să te dedici cu totul apărării adevărului creștin.” (2) Din mărturisirile Sfântului Vasile cel Mare, nu oricine are chemarea de a fi un lucrător cu responsabilitate misionară, deși practic, orice păstor al Bisericii ar trebui să fie pătruns de această conștientizare a dimensiunii paideice a misiunii sale.

Convins că „pentru mărirea lui Hristos, trebuie să te sforțezi să lucrezi după puterile tale” (3), marele apărător al Ortodoxiei arăta că orice slujitor al Bisericii trebuie să spună tuturor oamenilor și în mod deosebit păstoriților săi: „El – Hristos – a murit pentru tine ca să te mântuiască din pierzania morții și să te facă să ai parte de o viață cerească”! (4) (Pr. Moșescu Victor)