Să urăşti câştigul, pentru că este pricina pieirii sufletului, şi slava deşartă, căci este dăunătoarea virtuţilor; să iubeşti urâţenia hainelor şi sfânta priveghere, căci este mama înţelepciunii. Socotesc că privegherea este aceea cu care sufletul se luminează în timpul studiului cărţilor şi se înţelepţeşte din belşug cu sfânta rugăciune. Pune frâu puternic limbii neruşinate, rânduieşte-ţi măsură şi în vorbă şi în tăcere ca să vorbeşti numai ceea ce slujeşte la preamărirea Domnului şi să dea har duhovnicesc celor ce ascultă. Mai presus de acestea să iubeşti tăcerea, temându-te de acea prăpastie mult păcătoasă în care este atrasă limba neînfrânată. Citeşte neîncetat cărţile insuflate de Dumnezeu ca întotdeauna să crească în tine dragostea dumnezeiască pe care, suflete, o vei avea din belşug dacă vei înrădăcina în mintea ta sfintele lor învăţături şi le vei împlini întotdeauna cu sârguinţă prin faptă, spre slava Celui de Sus iar nu de dragul celor pământeşti.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 77)