Priveşte câtă slujbă aduce casei femeia: îngrijeşte de casă şi de toate ale casei, se îngrijeşte de slugi, îmbracă pe toţi cu mâinile ei, ea face ca pruncii tăi să-ţi zică tată, ea te scuteşte de desfrâu, ea te ajută ca să păşeşti pe calea prudenţei, ea, în fine, este cea care îţi conteneşte aţâţarea cea furioasă a naturii tale omeneşti.

Ei bine, ajut-o şi tu şi-i răsplăteşte binele ce-ţi face. Cum? Întinde-i mâna de ajutor în cele duhovniceşti. Când tu ai auzit ceva folositor şi bun, aceea, ca şi rândunelele, purtând-o în gura ta, du-o acasă, şi o pune în gura mamei şi a puilor ei.

Şi cum nu este absurd ca în toate celelalte să pretinzi întâietatea şi să fii stăpân asupra ei, iar în cele duhovniceşti să te dai la o parte? Stăpânitorul nu în cinste trebuie a covârşi pe cel stăpânit, ci în virtuţi. Aceasta este datoria celui ce stăpâneşte, şi acesta este succesul lui, pe când al celor stăpâniţi este de a asculta.

Eşti cap femeii, prin urmare, pune în bună rânduială, tu capul, pe întregul corp. Nu vezi cum capul nu atâta întrece pe celelalte mădulare ale trupului prin locul ce-l ocupă, pe cât prin îngrijirea ce o are de întregul trup, ca şi un cârmaci de corabie, care îngrijeşte de totul? În cap sunt şi ochii trupului, dar şi ochii sufletului; (...) toate simţurile de acolo îşi au începutul şi sorgintea; organele vocii de acolo se trimit, prevederea, adică perspicacitatea de acolo purcede, mirosul şi simţul în genere de acolo, căci obârşia nervilor şi a oaselor de acolo îşi are fiinţa.

Acum ai văzut că capul covârşeşte pe trup mai mult prin pronia lui, decât prin cinste? Tot aşa şi noi să stăpânim pe femei, să le covârşim nu prin aceea ca să căutăm mai multă cinste din partea lor, ci prin aceea de a li se face mai mult bine de către noi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei II către Tesaloniceni, omilia V, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, I şi II Tesaloniceni, pp. 341-342)