Sfintele moaşte – factor de stabilitate creştină şi unitate naţională
Mulţimea sfintelor moaşte care împodobesc pământul ţării noastre sunt şi răman cea mai convingătoare dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a existenţei sfinţilor, care pentru curăţia vieţii lor, au primit darul nestricăciunii şi al facerii de minuni în trupurile lor.
Sfintele moaşte care se află pe teritoriul ţării nostre formează un preţios dar duhovnicescpe care ni l-a dăruit Tatăl ceresc, ele fiind dovada puternică şi convingătoare a nevăzutului nostru Dumnezeu. Omul, legat de pământ, vrea întotdeauna să vadă, să pipăie, să înţeleagă mai întâi şi apoi să creadă. El caută mereu minuni, fiind plin de întrebări, bătut de îndoieli şi ispitit să nu creadă cu toată inima în Dumnezeu şi în viaţa viitoare. De aici, mulţimea sectelor, certurilor şi convingerilor religioase diferite ale robiei sufletului omenesc fără raţiune. Mulţimea sfintelor moaşte care împodobesc pământul ţării noastre sunt şi răman cea mai convingătoare dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a existenţei sfinţilor, care pentru curăţia vieţii lor, au primit darul nestricăciunii şi al facerii de minuni în trupurile lor, ele fiind semnul dragostei sfinţilor din Cer pentru noi, oamenii păcătoşi. Sfinţii ne-au lăsat trupurile lor făcătoare de minuni, ca un îndemn la sfinţenie şi mângâiere în lupta cu ispitele vieţii pământeşti, încredinţandu-ne că ei se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
Cuviosul Siluan Athonitul spunea: „pentru mulţi, sfinţii par departe de noi, dar ei sunt departe de cei care s-au depărtat de ei înşişi şi sunt foarte aproape de cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi au primit darul Duhului Sfânt. În cer totul viază şi se mişcă prin Duhul Sfânt, dar acelaşi Duh Sfânt se află şi pe pământ. El este prezent în Biserica noastră, lucrează în tainele ei. Duhul Sfânt uneşte pe toţi oamenii şi de aceea sfinţii sunt apropiaţi de noi. Când ne rugăm lor, atunci prin Duhul Sfânt ei aud rugăciunile noastre şi sufletele noastre simt că se roagă pentru noi. Prin Duhul Sfânt sfinţii văd suferinţele oamenilor pe pămant; ei văd şi ştiu cât de secătuite sunt inimile noastre, cât de mult paralizează descurajarea sufletelor noastre şi neîncetat mijlocesc pentru noi la Dumnezeu” (Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei).
Prezenţa sfintelor moşte pe teritoriul ţării noastre, ne obligă şi ne îndeamnă, să le cunoaştem, să le venerăm şi să le cinstim cu mult respect şi credinţă prin pelerinaje. Când cineva se hotărăşte să devină pelerin şi să se apropie de locurile sfinte şi de moaştele sfinţilor, în acel moment Duhul Sfânt a venit deja la el.
Pr. Andrei-George Stan
Cuvioasa Teofana Basarab – o sfântă a românilor și bulgarilor
Poate fi sfințenia păcat?
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro