Eutropiu și Cleonic, fiind prieteni apropiați ai Sfântului Mucenic Teodor Tiron, și Vasilisc, fiind nepot al sfântului, au rămas întemnițați după uciderea Cuviosului Teodor Tiron și au fost chemați la judecată de noul ighemon. Prin porunca împăratului Maximian, cei care refuzau să se lepede de Hristos erau chinuiți până la moarte. Și s-au bucurat sfinții și mergeau de parcă se duceau către nuntă, căci le grăise glas din cer, cum că nu se vor despărți, până ce nu vor veni toți lângă Mucenicul Teodor Tiron.

Și întrebându-l mai întâi pe Sfântul Eutropiu dacă nu dorește a se închina zeilor, acesta a început să îi defaime pe idoli, încât a fost bătut cu putere peste gură, iar mâinile celor care l-au lovit au putrezit. Apoi Sfinții Cleonic și Vasilisc au fost bătuți încât bucăți din trupul lor cădeau pe pământ, dar ei răbdau totul cu vitejie. Și s-a făcut cutremur mare, iar sfinții erau dezlegați și nevătămați și li s-a arătat Domnul dimpreună cu îngerii și cu Sfântul Tedor, întărindu-i. Și iarăși s-a făcut cutremur, încât idolul Artemidei s-a sfărâmat în bucăți, iar glas din cer s-a auzit spunând că acel loc va fi de atunci biserică.

Și fiind legați cei trei sfinți, singuri s-au dezlegat, cu puterea lui Dumnezeu, și și-au turnat căldările cu pucioasă fierbinte, dar aceasta curgea ca apa. În cele din urmă, i-au răstignit ostașii, iar glasul din cer i-a chemat în Împărăție, încât sfinții Eutropiu și Cleonic și-au dat sufletele în mâinile Domnului, iar Sfântul Vasilisc a murit tăiat de sabie, după ce a mai petrecut o vreme în temniță. Și fiind îngropate trupurile lor cu cinste de către creștini, se săvârșeau acolo multe minuni și vindecări.