Cât de minunate şi felurite ca formă, culoare şi miros sunt nenumăratele flori şi, îndeobşte, plante din natură şi din feluritele clime ale pământului! Nu te poţi îndulci destul de înfăţişarea şi mireasma lor.

Dacă plantele sunt atât de minunate, să ne gândim ce bună mireasmă vor răspândi în rai sfinţii, drepţii lui Dumnezeu din toate tagmele, rangurile şi vredniciile!

„Dacă pe iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, nu cu mult mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6, 30)

Străduieşte-te, omule, să ajungi la frumuseţea cea lăuntrică a credinţei, a virtuţii şi nu te lenevi. Ce bună mireasmă răspândesc, mai presus de cea a orişicărei flori, moaştele sfinţilor!

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui!

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Spicul viu - gânduri despre calea mântuitoare, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 166)