Prezența sfinților certifică autenticul Bisericii. Biserica care nu are sfinți este o comunitate omenească menită să tempereze instinctele sociale, menită să domolească masele, pentru a le transforma apoi în mase de manevră. Biserica e cârmuită de sfinți, de sfinții de dincolo și de sfinții de aici. Cine sunt sfinții dacă nu copiii noștri? Cine sunt ei dacă nu măsura familiilor noastre? Ei sunt și măsura mărturisirii noastre. Fericit este poporul care are sfinți! Ar fi bine să ne intrebăm: „Dacă Dumnezeu ne judecă pentru că nu ne nasc drepții (că nu ne naștem drepți), cum vom fi judecați dacă mărgăritarele lui Dumnezeu- sfinții-, i-am aruncat în pușcării? S-au născut, îi avem, dar îi ignorăm. Am tăcut și tăcem. Este o tăcere complice.

(Ieromonah Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de taină, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p.131)