Credincioşi din toată ţara au participat azi la slujba de sfințire a Bisericii cu hramurile „Sfânta Parascheva” şi „Sfântul Serafim de Sarov”. Ansamblul monahal al aşezării de la Eşanca a fost târnosit de cinci ierarhi ai Bisericii noastre: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte  Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal și Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Lăcaşul de cult al Mănăstirii Eșanca fost stropit cu apă sfinţită şi uns cu Sfântul şi Marele Mir, iar în masa Sfântului Altar au fost aşezate moaşte. După aşezarea moaştelor în masa altarului, a urmat spălarea şi ungerea sfintei mese cu apă sfințită și cu mir, iar icoane ale celor patru evanghelişti au fost prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ. Slujba a continuat cu punerea unui  acoperământ subţire pe sfânta masă, strânsă de altar cu o bandă tricoloră și pecetluită, după care masa altarului a fost împodobită cu un alt acoperământ mult mai bogat, precum și cu celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânări. După sfinţirea altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică a fost cădită, iar ierarhii prezenți au uns cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir.

După slujba de sfințire, soborul slujitor, în frunte cu cei 5 ierarhi, s-a îndreptat spre altarul de vară din incinta așezării monahale, unde a debutat Sfânta Liturghie arhierească, protos fiind părintele exarh Ioan Harpa. La slujbe au fost prezente și maicile starețe de la Agapia și Văratec, precum și numeroși ctitori, donatori şi făcători de bine, apropiaţi ai Mănăstirii Eşanca, dar și câteva mii de credincioşi veniţi din judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava sau chiar mai departe, care s-au putut închina după tradiţie la Sfânta Masă din Altar. În cadrul Sfintei Liturghii, a avut loc și o hirotonie, tânărul diacon Marcel Asmarandei fiind preoțit pe seama Parohiei Unguroaia, Protopopiatul Botoșani.

La finalul Liturghiei, cuvântul de învățătură a fost rostit de IPS Mitropolit Teofan. Ierarhul le-a vorbit celor prezenți despre rolul și importanta unei  așezări monahale: „Mănăstirea este locul în care omul primește darul vorbirii celei duhovnicești, precum cel mut a primit darul vorbirii celei fizice în Evanghelia din această zi. Mănăstirea este locul în care, prin slujbele de zi și de noapte, se încearcă alungarea puterilor întunericului din lume, așa cum Domnul Hristos a alungat puterea întunericului dintr-un om posedat de puterea vrăjmașului. Ce mai este mănăstirea? Este locul în care se află rezervele ascunse de credință în Dumnezeu, pentru ca prin aceste rezerve, Dumnezeu să mântuiască lumea. Mănăstirea este și locul în care oamenii încearcă să se alipească de cer și să se umple de Duhul, în opoziție cu ceea ce se întâmplă în general în lume, unde oamenii se despart de Cer și se golesc de Duhul”.

La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, protos. Serafim Grigoraş, ctitorul Mănăstirii Eşanca, a primit din partea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei distincția „Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei”, iar maica stareță Petronia Ilaş a fost hirotesită  stavroforă. De asemenea, pr. Dumitru Avîrvarei a primit distincția „Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei”, iar preoții Vlad Drob și Claudiu Chebac au fost ridicați la rangul de iconom stavrofor.

Tot ieri, în curtea Şcolii Eşanca, a avut loc un spectacol de muzică folclorică, susţinut de interpreţi de muzică populară din Moldova, acompaniaţi de Orchesta „Rapsodia Vasluiului”.

Cum a luat ființă Mănăstirea Eșanca

Piatra de temelie a Bisericii Mănăstirii „Sfânta Treime” – Eșanca a fost pusă la data de 20 iulie 1998, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru a se construi biserica parohiei Eșanca. Lucrările de construire, realizate după planurile Institutului de proiectare IPROCHIM Iaşi, prin bunăvoinţa prof. univ. dr. Dumitru Rădăuceanu, directorul institutului la acea vreme, au început la scurt timp de la sfinţirea locului şi au fost coordonate, pe rând, de părinţii Dumitru Avarvari (1998-2000), Vlad Drob (2001-2007) şi Claudiu Chebac (2008-2009). Din anul 2004, întrucât lucrările trenau din lipsă de fonduri, protos. Serafim Grigoraș, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiu al acestor meleaguri, s-a implicat şi a atras după sine şi ucenici de-ai sfinţiei sale în această lucrare. Regretatul Paul von Saanen, medic roman stabilit în Elveţia, a fost unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai lucrărilor de construire a bisericii.

Ca arhitectură, biserica reia planurile şi formele arhitecturale ale ctitoriilor ștefaniene şi cuprinde altar, naos, pronaos şi două pridvoare - unul închis şi altul deschis, care a fost adăugat din motive practice. Deasupra pridvorului închis se afla cafasul. Pridvorul închis adăposteşte un baldachin pe care stă racla cu o partică din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Locaşul de cult a fost pictat de către Constantin Diaconescu, iar catapeteasma bisericii a fost realizată de sculptorul Irinel Cotfas din Grumăzeşti – Neamţ.

Biserica Mănăstirii Esanca din judeţul Botoşani a fost rânduită pentru a fi locaş de închinăciune parohial. Transformarea în mănăstire de monahii s-a realizat prin Decizia Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nr. 716/2009, din ziua de 17 octombrie 2009. Două luni mai târziu, în ziua de 14 decembrie a anului 2009, în ascultarea de stareţă a Mănăstirii „Sfânta Treime” – Esanca a fost numită monahia Petronia Ilas de la Mănăstirea Agapia. Noua stareță a fost instalată de Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, la hramul mănăstirii, în ziua de 2 ianuarie 2010. Ansamblul Mănăstirii Eșanca mai cuprinde Casa monahală „Sfânta Lucia”, clopotniţa, agheazmatarul și Arhondaricul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul” .