Sfințirea chiliei părintelui Ilie Cleopa, la 23 de ani de la mutarea sa în veșnicie

La împlinirea a 23 de ani de la plecarea la cele veșnice a vrednicului de pomenire părintele Ilie Cleopa, 2 decembrie 2021, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a fost cinstită memoria unuia dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a odrăslit țara noastră.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți și diaconi, a sfințit locul ostenelilor sihăstrești tainic lucrate de marele rugător și predicator al neamului românesc.

Sfințirea chiliei din Munții Stânișoarei și a izvorului părintelui a fost precedată de săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, în Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Din soborul slujitor au făcut parte părintele Filaret Ruscan, consilier eparhial al Sectorului Misiune din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, părintele Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, precum și membrii Cercului Pastoral zonal „Daniil Sihastrul”. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.

La finalul Sfintei Liturghii, pornind de la faptul că în această zi este pomenit în Biserica noastră Sfântul Proroc Avacum, în debutul cuvântului Său ierarhul a vorbit despre rolul prorocilor și despre felul în care aceștia se deosebeau de alți oameni.

Erau oameni pe care Dumnezeu i-a selectat, i-a ales și i-a trimis, mai ales atunci când poporul evreu s-a depărtat de Dumnezeu și prorocul, ca oarecând judecătorul, era trimis ca să atragă atenția poporului că nu face bine ceea ce face. Deci el, prorocul, vestea voia lui Dumnezeu, chema pe oameni la a împlini poruncile lui Dumnezeu, voia Lui. Astăzi, când spui proroc sau profet, te duci cu gândul mai ales la cineva care vede înainte; asta ar și însemna, dacă am tâlcui noi cuvântul proroc în limba grecească.

În continuare, Preasfinția Sa a explicat de ce prorocii au fost atât de greu acceptați, primiți și ascultați în vremea lor, în ciuda faptului că Duhul lui Dumnezeu era Cel care sălășluia în ei.

Prorocul, omul lui Dumnezeu, nu din răutate, ci din dragoste, îți spunea adevărul. Adică spunea cum ești, fără mască, fără cele din afară. El se uita la tine și îți spunea ce e înăuntrul tău; ceea ce noi ascundem, ceea ce nouă nu ne face cinste. Și spuneau lucrul acesta pentru ca oamenii să se îndrepte, nu pentru ca să-i dea în vileag, nu pentru ca să-i facă de râs, ci pentru ca omul să se îndrepte. (…) Prorocii au fost greu primiți pentru că oamenilor le place să fie vorbiți de bine și nouă așijderea. (…) Dacă ar putea toată lumea să ne laude, să ne aprecieze, toți oamenii să ne vorbească de bine, am fi foarte mulțumiți, pentru că se gâdilă înlăuntrul nostru patima pe care Părinții Bisericii o numesc ca fiind slava cea deșartă și mândrie. (…) Ei bine, prorocul era chirurgul trimis de Dumnezeu. (…) El spune ceea ce de fapt zice Domnul. Asta face el, aduce mai aproape, într-un fel mai concret și mai direct, voia lui Dumnezeu și poruncile Lui.

Ierarhul le-a amintit celor prezenți că Biserica este cea care a preluat în zilele noastre misiunea profeților.

Biserica este locul unde Dumnezeu lucrează pe mai departe mântuirea oamenilor, așa cum în Vechiul Legământ a lucrat prin proroci, prin oamenii aleși, prin patriarhii Vechiului Testament, prin judecători și prin unii regi, chiar. (…) Asta face Biserica astăzi, iubiți credincioși, ne îndrumă, ne mângâie, ne ajută, ne vindecă, dar ne și atenționează și ne mustră atunci când nu facem lucrul bun. De ce? Ca să venim de pe căile cele strâmbe, de pe căile cele lăturalnice, la calea cea dreaptă. De glasul Bisericii să ascultăm. (…) Că Dumnezeu iubește Biserica Lui, o păstrează, o ține întreagă, o curăță. Și aici, în Biserica aceasta, noi ne apropiem, ne întâlnim și ne unim cu Dumnezeu. De aceea, ca pe o mamă bună să iubim Biserica, să ascultăm de glasul ei, pentru că aici primim binecuvântarea cea mai mare, nu în alte părți, nu în adunări care nu sunt după voia lui Dumnezeu, nu ascultând de oameni care nu sunt în legătură cu biserica. 

În încheiere, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul i-a îndemnat pe credincioși să aibă încredere că ajutorul sfinților, primirea Sfintelor Taine, rugăciunea și toată osteneala cea bună contribuie la dobândirea mântuirii.

Să rămânem cu Dumnezeu, să rămânem cu sfinții, cu prorocii lui Dumnezeu, cei adevărați, să ascultăm de glasul lui Dumnezeu pururea auzit în Sfânta Biserică. Aici, în Sfânta Biserică, ne găsim mântuirea. Aici intrăm în Împărăția lui Dumnezeu înainte de a trece din lumea aceasta. Prin botez, prin spovadă și prin împărtășanie și la fiecare Sfântă Liturghie, noi suntem deja părtași ai Împărăției lui Dumnezeu. Și de această Împărăție a lui Dumnezeu să ne învrednicească Domnul, pe noi, pe toți să ne învrednicească Domnul, când vom trece din lumea aceasta, ca să fim împreună cu Dumnezeu, cu Maica lui cea Sfântă, cu toți Sfinții, cu toți Părinții Bisericii și cu Părintele Cleopa și cu Părintele Paisie și cu toți marii noștri părinți, care tocmai asta ne-au învățat: Rămâneți în Biserică, pentru că aici este mântuirea!

La evenimentul desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic au participat reprezentanți ai autorităților locale, dintre care îl amintim pe domnul Vasile Zamcu, primarul comunei Stulpicani, reprezentanți ai Direcției Silvice Suceava, precum și numeroși credincioși care au venit cu mare bucurie în mijlocul pădurii, în Munții Stânișoarei, să-l pomenească pe părintele Cleopa.

Pentru a pune în valoare locul de sihăstrie al părintelui Ilie Cleopa, în anul 2015, la inițiativa pădurarului Vasile Popa, s-a început restaurarea bordeiului părintelui, iar prin implicarea părintelui paroh Marius Drelciuc, a domnului inginer Cezar Tulbure și a altor credincioși din împrejurimi s-au adăugat troițe și alte lucruri pentru înfrumusețarea chiliei și a locului dimprejur. Totodată, s-au săvârșit și slujbe de pomenire pentru părintele care s-a nevoit în aceste locuri în anii `50 ai secolului al XX-lea.

Având în vedere anunțul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a începe lucrarea de canonizare a părintelui Cleopa, în anul 2021 s-a semnat un parteneriat între Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, păstorită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, și Direcția Silvică Suceava, condusă de domnul director Sorin Ciobanu, prin care au început lucrări de amenajare a chiliei, a locului dimprejur și a drumului de acces spre aceasta.

Părintele Cleopa a viețuit ca pustnic în locuri diferite din zona Moldovei din cauza prigonirii monahismului de către regimul comunist. În anii de retragere pustnicească l-au ajutat oameni de bună credință, însă cel mai mult timp l-a petrecut părintele Cleopa în adâncul pădurii. Cele mai însemnate retrageri sunt cele din anii 1948; 1952-1954; 1959-1964.

Întâlnirea părintelui Cleopa cu oamenii credincioși din Bucovina, dar și cu pădurile primitoare ale Țării de Fagi, avea să se întâmple în perioada în care a fost stareț la Mănăstirea Slatina, unde, în scurt timp, a reușit să organizeze o viață călugărească pilduitoare.

Sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

De la același autor

Ultimele din categorie