După ce ieri lucrările simpozionului ajuns la cea de-a X-a ediție s-au concentrat în jurul scrierilor mitropolitului Bartolomeu Anania, om de cultură, scriitor, poet, eseist și dramaturg al literaturii românești, astăzi, la Mănăstirea Dragomirna, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a săvârșit slujba Parastasului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, clerici conferențiari în cadrul simpozionului. Răspunsurile liturgice au fost date de corul mănăstirii, „Crinii Țarinii”.

Între cei care au făcut parte din soborul slujitor se numără pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea „Babeș-Bolyai”, pr. prof. univ. dr. habil. Jan Nicolae, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, și pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”.

Alături de obștea Mănăstirii Dragomirna condusă de stavrofora Maria Magdalena Gherghina, la momentul comemorativ au luat parte invitații ediției aniversare a Simpozionului Național „Valori perene în creaţia Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”, o delegație a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și membri ai Asociației Şcolare Sucevene pentru Educaţie şi Dezvoltare.

Despre această întâlnire, prof. univ. dr. Virgil Nistru-Țigănuși a declarat: „Am bucuria ca împreună cu colegii noștri din țară să onorăm prezența profetică a marelui teolog și marelui poet Bartolomeu Anania. În smerenia sa, el a mărturisit că e liniștit, fiindcă știe că Dumnezeu știe ce face din dumnealui. Iată, îl însoțim de atâția ani la aceste întâlniri sucevene, și susțin, la rândul meu, că acele chemări biblice îndrăzniți, bucurați-vă, fiți fericiți, proprii fericirilor de pe munte, de pe Muntele Sfânt, se încununează în destinul fiecăruia dintre cei care îl iubim și-l ascultăm. Pentru noi, părintele Bartolomeu Anania reprezintă un reazem de gând și un reazem de neam românesc. El nu este doar mitropolitul, arhipăstorul și duhovnicul neamului nostru, de aici și de pretutindeni, din țara noastră adevărată, care respiră odată cu acest timp trist, dar care speră la un timp al luminii.”

Pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeș Boyai” Cluj-Napoca, a subliniat: „Simpozionul dedicat mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania a fost și este un eveniment în sine, iar faptul că se desfășoară anual și a ajuns la atâtea ediții devine în sine un reper, așa cum un reper a fost și fostul mitropolit al Clujului. Dincolo de aceasta, atenția pe care i-o acordăm, cei care l-am cunoscut, se datorează faptului că el a fost un reper din foarte multe puncte de vedere. Și cultural, și eclesial, și, în special, prin aceea că a marcat efectiv la propriu pe contemporanii lui și îi marchează și pe cei care urmează, în special prin scrisul lui, dar și prin atitudinile lui. Când spun atitudini, mă refer la faptul că a fost un om de atitudini, și aceasta încă din tinerețe, dar pe de altă parte, și prin aceea că pur și simplu a marcat istoria în sine. A marcat-o prin aceea că a avut îndrăzneală și a avut atitudini care s-au referit, pe de o parte, la realitatea Bisericii din vremea în care trăim, iar pe de altă parte, la faptul că e nevoie de o relație mult mai strânsă dintre Biserică și cultură.”

Totodată, la eveniment au fost prezenți și nepoții Înaltpreasfinției Sale, inginerul Laurian Anania și Brândușa Munteanu, arhitect. „Mă bucur tare mult că am participat la această a X-a ediție a simpozionului și că familia aceasta spirituală a părintelui este adunată în fiecare an la Suceava. Avea un mare dar de a răspândi exemplu, părintele Anania, și ca dovadă că mulți ar fi vrut să-i urmeze exemplul îmi aduc aminte de o întâmplare de la un Crăciun, la care unul din părinți, părintele Andreica – era tânăr pe vremea aceea –, a venit cu copilul său de 4 ani să prezinte vestea Nașterii Domnului. Mitropolitul l-a întrebat pe copil: Ei, bravo, ce vrei să te faci când vei fi mare? La care el mândru zice: Eu am să mă fac Bartolomeu.”, a mărturisit Laurian Anania.

La final, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a rostit un cuvânt prin care a evocat personalitatea mitropolitului și a recitat una dintre poeziile sale, „Miezonoptică”, o poezie de tânjire după Dumnezeu în singurătate, scrisă în anul 1955, precum și versurile poemului Adaos la poezia părintelui Anania, ca răspuns al prietenului său Vasile Voiculescu.

Cei care l-ați cunoscut mai bine decât noi pe părintele mitropolit știți că, printre toate, ceea ce l-a caracterizat a fost o sinceritate debordantă. El nu a pretins a fi ceea ce nu este. Nu și-a fardat viața, nu s-a temut să fie înțeles altfel. Și-a recunoscut și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru darurile primite și, în același timp, a recunoscut și, cum zicea el, omenescul sau mult prea omenescul din om. Și pentru aceste neputințe ale omenescului ne rugăm noi de fiecare dată în preajma trecerii sale la cele veșnice, adică în luna ianuarie și de fiecare dată când îi facem pomenirea. Acest omenesc din sufletul lui s-a manifestat câteodată și prin sentimente de tristețe, deznădejde și dezamăgire, pe care nu și le-a ascuns. În 1955 scria că revărsarea sufletului său întristat din ce pricini unele le putem ști altele nu le putem. (…) Această poezie, Miezonoptică, așa cum cei mai mulți dintre dumneavoastră știți, se cere numaidecât a fi citită cu ceea ce a venit din partea unui prieten de suflet al părintelui mitropolit Bartolomeu. Vasile Voiculescu a înțeles să-i spună simplu, nepretențios și nejudecând, Adaos la poezia părintelui Anania, în care a vrut să arate că Dumnezeu se arată întru Slavă atunci când tu ești jos, ca să te ridice. Și oricât de căzut ai fi, în orice chip, Dumnezeu stă alături, așa cum au cântat și maicile, dând glas învățăturii noastre de credință, «Chipul Slavei Tale sunt, deși port rănile păcatelor». (…) Și, dacă oricând gândim la Domnul cu iubire pregustăm și ne pregătim pentru întâlnirea de la cea de a doua venire, cred că ori de câte ori, în momente de acest fel, ne gândim cu drag la părintele Anania, ne pregătim și pregustăm din întâlnirea cu el, cu părintele mitropolit, acolo unde în slava lui Dumnezeu nădăjduim că ne așteaptă.

Manifestarea culturală dedicată ierarhului Bartolomeu Anania a fost organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, de Asociația Școlară Suceveană pentru Educație și Dezvoltare și Fundația „Mitropolitul Bartolomeu” Cluj-Napoca în parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” Buciumeni, Parohia „Sfântul Nicolae” Șcheia.

***

Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a fost cunoscut și ca om de cultură, scriitor, poet, eseist și dramaturg al literaturii românești.

S-a născut la 18 martie 1921 în localitatea Glăvile din județul Vâlcea, din tată ardelean și mamă olteancă, fiică de preot. În anul 1942 a fost tuns în monahism cu numele de Bartolomeu, la Mănăstirea Antim din București. Fiind directorul bibliotecii patriarhale, în anul 1958 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică, în baza articolului 209, punctul 1, Codul Penal, „pentru crima de uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis până în 1964, când a beneficiat de un decret de grațiere, la Jilava, Pitești și Aiud. Perioada detenției a fost una roditoare în ceea ce privește compunerea mai multor texte, „scrise pe creier”, lucrări pe care le-a publicat în perioada următoare.

Între anii 1965 și 1976 și-a desfășurat activitatea în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, continuând, în tot acest timp, îndeletnicirea de scriitor. În anul 1966 a publicat poemul dramatic Miorița, apărut la Editura de Stat pentru Literatură și Artă din București. Au urmat peste 40 de volume de literatură.

În anul 1993, a fost numit Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar în anul 2006 a devenit Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

La 31 ianuarie 2011, cărturarul și ierarhul Bartolomeu Valeriu Anania s-a mutat în veșnicie. Este și astăzi aproape de semeni prin operele sale literare și prin cuvintele de învățătură încărcate de putere și înțelepciune.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro