Ce este sindromul de ochi uscat?

Este o afecţiune caracterizată prin reducerea volumului de lacrimi secretate sau prin alterări calitative ale conţinutului lacrimilor. Consecinţa este o lubrifiere inadecvată a suprafeţei oculare, iar pacienţii resimit o senzaţie de disconfort, de „nisip în ochi“, de oboseală, de înceţoşare a vederii care se clarifică după ce clipesc mai des. Alteori senzaţia de uscăciune oculară poate alterna cu episoade de lăcrimare intensă.

Simptomele sindromului de ochi uscat afectează semnificativ calitatea vieţii pacienţilor, existând riscul de a dezvolta depresie. Studiile recente arată că trei din zece persoane adulte suferă de sindrom de ochi uscat, iar prevalenţa ridicată face ca aceasta patologie să fie o problemă de sănătate publică.

De unde provin lacrimile?

Pentru a fi mai simplu de înţeles, aş vrea să menţionez faptul că filmul lacrimal este format din trei componente majore: lipide care previn evaporarea lacrimilor, o componentă apoasă care lubrifiază şi conţine molecule cu rol antimicrobian şi mucus care favorizează aderenţa lacrimilor la suprafaţa oculară.

Glanda lacrimală principală localizată superior şi lateral de globul ocular secretă componenta apoasă. În grosimea pleoapelor se găsesc glandele meibomius care secretă lipidele, iar mucusul este produs de câteva celule de pe suprafaţa oculară, numite celulele goblet. Orice perturbare a funcţiei acestor glande are ecou asupra compoziţiei lacrimilor şi induce sindromul de ochi uscat.

Cine este afectat în mod deosebit de sindromul de ochi uscat?

În special tinerii, din cauza  dispozitivele digitale utilizate în exces, reducându-se astfel rata de clipire. Filmul lacrimal se reînoieşte la fiecare clipit. Pacienţii sănătoşi clipesc, în medie, de 17 ori pe minut, însă, pe parcursul activităţilor care presupun concentrare rata de clipit se reduce. La factorii favorizanţi se adaugă contrastul şi strălucirea culorilor afişate pe ecranul monitorului, numărul redus de pauze şi stresul. În plus, la pacienţii tineri, un factor de risc suplimentar este utilizarea lentilelor de contact.

O categorie aparte o reprezintă femeile care urmează tratamente pentru fertilizare, contracepţie sau pe parcursul sarcinii. Secreţia glandelor lacrimale este reglată de hormonii estrogeni şi de progesteron, iar în contextul unui dezechilibru hormonal poate debuta sindromul de ochi uscat.

Vârstnicii sunt afectaţi?

Prevalenţa este mai mare la pacienţii cu vârsta peste 40 de ani, iar 80% din pacienţii de peste 80 de ani suferă de sindrom de ochi uscat. Acest fapt se datorează alterării structurii glandelor lacrimale în contextul vârstei, al stresului oxidativ acumulat, al scăderii nivelului de hormoni androgeni şi posibil ca efect secundar al unei medicaţii pentru o boală cronică.

Ce mai determină apariţia sindromului de ochi uscat?

O serie de afecţiuni favorizează dezvoltarea sindromul de ochi uscat, precum: tulburarea de stres posttraumatic, depresia, patologiile tiroidiene, boli autoimune precum artrita, sindromul Sjögren.

Consumul unor medicamente antidepresive, antihistaminice, sau medicamente pentru hiperplazia benignă de prostată, utilizarea unor creme dermato-cosmetice cu efecte anti-îmbătrânire, produsele de machiaj ce conţin particule ce pot ajunge în filmul lacrimal accentuează simptomele. Fumatul şi consumul de alcool sunt factori de risc comportamentali foarte importanţi.

De asemenea, chirurgia refractivă pentru reducerea dioptriilor, chirurgia cataractei şi administrarea pe termen lung a anumitor tratamente sub forma picăturilor oftalmice pot favoriza dezvoltarea sindromului de ochi uscat.

Cum este diagnosticat acest sindrom?

Sunt teste specifice pentru diagnosticul sindromului de ochi uscat. La Spitalul „Providenţa“ în cabinetul de oftalmologie putem efectua testul Schirmer care presupune evaluare cantitativă a lacrimilor cu ajutorul unor hârtii de filtru speciale. O altă metodă pe care o utilizăm presupune instilarea oculară a unei picături speciale de colorant numit fluoresceină şi examinarea la biomicroscop a dispersiei acestui colorant în filmul lacrimal şi dacă aderă la leziunile suprafeţei oculare.

Cum evoluează această afecţiune şi cum o tratăm?

Sindromul de ochi uscat are tendinţa de a se croniciza. Un studiu recent realizat pentru a descrie evoluţia naturală a sindromului de ochi uscat a urmărit pe o perioadă de 10 ani 261 de pacienţi.

Concluziile  acestui studiu arată că sindromul de ochi uscat progresează, 24% dintre pacienţii incluşi în studiu au declarat o agravare a simptomelor, iar 29% au raportat scăderea acuităţii vizuale funcţionale care le afectează activităţile sociale.

În stadii incipente pacienţii au tendinţa de a neglija această patologie, însă atunci când se agravează, ea poate progresa spre complicaţii grave (melting cornean steril, infecţii ale suprafeţei oculare).

Ideal este ca pacienţii să se adreseze medicului oftalmolog la consultaţii de rutină anual, pentru ca patologiile să poată fi diagnosticate în stadii incipiente. Ca şi prevenţie şi tratament, recomandăm:

• lacrimile artificiale folosite pentru ameliorarea simptomelor. Sunt comercializate mai multe tipuri de lacrimi artificiale în funcţie de care dintre componentele lacrimilor (lipidică, apoasă, mucoasă) este deficitară;
• în unele cazuri instilaţii topice cu antiinflamatoare pot fi necesare; 
• aplicarea zilnică a unor comprese calde pe suprafaţa pleoapelor fluidifică secreţia lipidică şi facilitează eliminarea lipidelor în filmul lacrimal;
• menţinerea igienei pleoapelor, utilizarea unui şampon special aplicat folosind capătul cu vată al unui betişor de ureche cu care se va masa marginea pleoapei în locul în care se inserează genele;
• acizii graşi esenţiali precum omega-3 şi omega-6 din aportul extern nutritiv au efecte benefice. Aceştia se regăsesc în peştele şi fructele de mare,  legumele precum napii, spanacul, fasolea verde, dovleceii şi în seminţele de floarea soarelui, susan, dovleac şi nuci;
• o serie de antibiotice administrate sistemic sub forma unor comprimate scad procesele inflamatorii de la nivelul suprafeţei oculare şi cresc producţia stratului lipidic al filmului lacrimal, însă se recomandă cu precauţie, doar de către medic;
• pentru formele severe de sindrom de ochi uscat pot fi necesare intervenţii chirurgicale specifice.