Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul României,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

„Care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2)

Ziua de astăzi este plină de lumină şi bucurie şi, în această atmosferă de sărbătoare, Sfânta noastră Biserică evidenţiază şi cinsteşte chipul uneia dintre cele mai slăvite şi mai luminoase personalităţi care împodobesc Sinaxarul ei, cum este Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Cu adevărat, stârnește uimire, emoţie, entuziasm, dar şi doxologie dumnezeiască atunci când cineva intră în contact cu imnele Bisericii noastre despre Sfântul Mare Mucenic, Izvorâtorul de Mir şi Făcătorul de minuni Dimitrie. Însă, cum să fie lăudat după cuviinţă şi cu râvnă sfinţenia şi bogăţia duhovnicească a aceluia care împreună împărăţeşte cu Domnul şi care s-a îmbrăcat cu veşmintele de porfiră împărătească pentru sângele său vărsat muceniceşte, ţinând în mâini Crucea? Ce laudă poate fi mai înaltă şi mai slăvită decât jertfa şi mărturisirea credinţei unui Sfânt pentru dragostea lui Hristos? Aceste imne subliniază faptul că sărbătoarea Sfântului Dimitrie nu are caracter local, ci global, de aceea, cu dreptate Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir este considerat cel mai popular Sfânt – Sfântul lumii întregi.

De aceea şi pericopa Apostolului care se citeşte astăzi face referire, în mod absolut am spune, la Sfântul Dimitrie, din moment ce Biserica noastră, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate ucenicului său Timotei, indică tocmai viaţa Sfântului.

În Apostolul de astăzi, Sfântul Pavel îl cheamă pe ucenicul său Timotei să încredinţeze lucrarea catehetică oamenilor credincioşi „care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2), pentru ca aceştia să fie destoinici să transmită cu fidelitate adevărurile de mare preţ ale Evangheliei şi altor oameni.

Acestui îndemn insuflat de Dumnezeu al Sfântului Apostol Pavel a urmat şi întru tot slăvitul ostaş al lui Hristos, Dimitrie, care, încă din momentul în care s-a botezat creştin, şi-a asumat cu căldură lucrarea plăcută lui Dumnezeu de învăţare a Dumnezeieştilor Scripturi şi care, deşi lucra în calitate de ofiţer al armatei romane şi deţinea o poziţie administrativă înaltă, s-a dedicat cu râvnă şi dragoste slujirii şi învăţării Cuvântului lui Dumnezeu, prin faptă şi prin cuvânt.

De asemenea, tânărul Dimitrie, fiind un spirit plin de frământări şi înclinat spre cercetare, căuta în continuu lumina adevărului şi adevărata înțelepciune, pe care le-a găsit în credinţa creştină. Cu înălţimea sa spirituală, aspectul său impunător, evlavia şi vitejia sa mitică, Dimitrie s-a făcut foarte repede cunoscut în toată cetatea. Foarte curând după botezul său s-a dovedit a fi un dascăl foarte capabil, lucru evidenţiat atât în scrierile Sfântului Grigorie Palama, Mitropolitul Tesalonicului, cât şi ale multor alţi teologi mistici.

Educaţia şi virtuţile sale, cu harul Preasfântului Duh, l-au transformat într-un pol de atracţie duhovnicească şi foarte repede a adunat în jurul său un grup mare de tineri ucenici, pe care i-a învăţat Sfânta Scriptură în tunelele subterane din apropierea băilor publice ale cetăţii. Astfel, în timpul unei astfel de întâlniri, închinătorii la idoli l-au prins şi l‑au dus înaintea împăratului Maximian, care anterior îl cinstise cu demnitatea de guvernator (ighemon) al Tesaliei.

Dialogul dintre Dimitrie şi Maximian despre adevăratul Dumnezeu şi despre idoli este descris de izvoare ca fiind „plin de viaţă” (Dimítrios Chrysolorás). Atunci când împăratul i-a cerut să îşi nege credinţa, Dimitrie i-a răspuns: „Cred numai în Hristosul meu!”. Atunci, Maximian, mâniat de poziţia şi răspunsul ofiţerului său plin de curaj, a poruncit să fie închis şi chinuit.

În acea vreme, chiar fără a exista o poruncă specială, creştinismul era considerat religie interzisă şi orice creştin era prins – era de ajuns şi numai mărturia sa că este creştin – şi era pus să jertfească idolilor. Dacă refuza să aducă jertfă idolilor, era dus la locul martiriului şi era omorât în chinuri. Sfântul Dimitrie a rămas în închisoare lipsit de prezenţa oamenilor, însă în rugăciune a îndurat cu răbdare dumnezeiască suferinţele şi chinurile grele.

Luptele (pentatlon) organizate în cinstea lui Maximian şi înfrângerea ulterioară a lui Lie, un luptător care se deosebea prin trupul impresionant şi puterea sa înfricoşătoare, de către Nestor, ucenicul lui Dimitrie, au condus la poruncirea uciderii imediate a slăvitului atlet al lui Hristos, Dimitrie, de către regele plin de mânie.

Într-adevăr, Sfântul Dimitrie şi-a încredinţat duhul Domnului, atunci când ostaşii au străpuns cu suliţa trupul său. Desigur, această lovire de moarte cu suliţele aminteşte de suliţa care „a împuns coasta” (Ioan 19, 34) Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, martiriul Sfântului Dimitrie este numit asemenea lui Hristos.

După aceea, creştinii iubitori de Dumnezeu au luat trupul preastrălucitor al mucenicului şi l-au îngropat cu evlavie în locul martiriului. Însă, întrucât nu se putea ca aurul să rămână ascuns sub pământ, mormântul său s-a transformat cu harul lui Dumnezeu într-o fântână adâncă, de unde izvora mir. De aceea, s-a şi numit Izvorâtor de mir.

Ore în şir, iubiţi fraţi, am putea face referire la minunata viaţă, la măreţia sufletului, dar şi la nenumăratele virtuţi ale purtătorului de chinuri şi prietenului lui Hristos, Dimitrie, care pentru Tesalonic, patria sa, reprezintă „apărătorul cel sigur” şi „păzitorul neadormit”.

Cu toate acestea, lucrul prin care s-a deosebit şi care l-a caracterizat cel mai mult dintre toate harismele sale minunate dăruite de Domnul nu este altceva decât ascultarea desăvârşită şi reală de voia Sa. Singura lui preocupare şi prioritate în toată perioada vieţii a fost să placă Domnului, arătând astfel că mai presus de toate era iubirea sa aprinsă pentru Domnul.

Acesta este exemplul luminos al Sfinţilor Bisericii noastre, care L‑au slujit pe Hristos, şi-au unit vieţile cu El şi au avut întotdeauna în faţa lor sfânta Sa prezenţă.

Acestora suntem chemaţi şi noi să le urmăm, după cum şi aceştia au urmat modelele luminoase ale sfinţilor mucenici de dinainte. Dar, mai ales, trebuie să urmăm căii lor unificatoare, unităţii credinţei şi a Duhului Sfânt, aceastei mari virtuţi care izvorăşte din sângele martirilor, din sângele Domnului nostru Iisus Hristos, care se manifestă în fiecare Sfântă Liturghie, prin Paharul de obşte, ca unitate în Hristos a tuturor credincioşilor, membri ai Bisericii. Această mărturie a unităţii este cel mai important mesaj al Marelui Mucenic Dimitrie!

Continentul european zdruncinat în zilele noastre caută şi însetează după această unitate creştină, deoarece fără aceasta războaiele, egoismul şi interesele acoperă iubirea lui Hristos şi provoacă divizare şi intoleranţă, sentimente străine vieţii şi purtării Sfinţilor Bisericii noastre. Această mărturie este încercarea de raţionalizare a martiriului, interpretarea lui în Hristos în realitatea contemporană, puterea, în cele din urmă, a căii martirice a Sfinţilor.

Aşadar, Sfântul Dimitrie, asemenea tuturor Sfinţilor Mucenici ai Bisericii noastre, a păşit pe calea martiriului arătată mai întâi prin mărturisirea şi martiriul primului mucenic al Sfintei noastre Biserici, Sfântul Ştefan, având aleasa cinste şi binecuvântare să ne închinăm cinstitelor sale moaşte.

Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a înaintat şi el pe calea virtuţii, urmând pătimirii lui Hristos, fiind primul dintre mucenici. Acest Sfânt virtuos, purtător de Duhul Sfânt, care este lauda şi mândria Sfintei noastre Mitropolii, asemenea Sfântului Dimitrie, şi-a dedicat viaţa propovăduirii Cuvântului Evangheliei şi nevoinţei în folosul aproapelui. Astfel, prin credinţa sa puternică, şi-a ridicat crucea sa, pentru dragostea Domnului, şi s-a făcut început al martirologiului creştin şi, prin urmare, Purtătorul de semne, dar şi simbolul prin excelenţă al întregii creştinătăţi martire.

Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, bineplăcuţi lui Dumnezeu!

Preafericirea Voastră, fie ca harul şi mijlocirile Sfinţilor purtători de Dumnezeu, Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, să acopere şi să umple de har pe fiecare dintre voi şi pe familiile voastre! Amin.

Sursa: basilica.ro