În predica sa, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul le-a explicat celor de față pasajul citit de la Evanghelia după Marcu capitolul 9, versetele 17-32, arătând că, prin post și rugăciune, credinciosul primește putere de la Domnul pentru a învinge ispitele și învață cum să trăiască în aceste vremuri de încercare:

Sfântul Evanghelist Marcu ne pune înainte rugăciunea ca noi să ne rugăm adesea așa, când vedem credința noastră slăbită. Având acest cuvânt („Tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! – Marcu 9:24 n.r.),Domnul a vindecat pe fiul său și a învățat că acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu post, învățându-ne și pe noi cum să trăim vremea vieții noastre. De ce a avut tatăl această încercare nu ne spune Scriptura. O încercare pentru ca să-l cunoască mai drept pe Dumnezeu sau poate o consecință a păcatului. Povestea un sfânt apropiat zilelor noastre, Sfântul Paisie Aghioritul, că a venit în munte un tată așijderea cu fiul său îndrăcit. Se manifesta agresiv, vedem că băiatul din textul evanghelic nu se manifesta atât de violent. Și spunea Sfântul Paisie că a îngăduit Dumnezeu aceasta spre mustrarea tatălui. El era ateu și adeseori prihănea toate cele ale Bisericii, pe slujitorii ei și credința adevărată. El nu credea, înjura și blestema, iar în momentul în care fiul său s-a îndrăcit și devenise mai agresiv decât tatăl său, așijderea blestemând, dar vădind puterea diavolului prin forța pe care o avea, tatăl s-a văzut ca într-o oglindă, a înțeles greșeala sa dar și durerea că își vedea fiul stăpânit de o putere vrăjmașă. A alergat cu umilință la preoți până în Sfântul Munte, iar întru târziu a aflat tămăduire fiului său, învățând prin aceasta că ceea ce cu nepăsare și cu sfidare agonisește omul rău, cu multă osteneală, trudă și pocăință se poate vindeca. Evanghelia de astăzi ne învață să fim atenți la vorbele noastre, să nu ne treacă Dumnezeu prin dureri și încercări dureroase pentru ca să învățăm să mulțumim pentru toate darurile pe care le-a pus în viața noastră, pentru darul vieții și ca să fim noi înșine ajutători celor în nevoie. Să ne ajute Domnul să petrecem zilele vieții noastre cu înțelepciune, cu credință și cu nădejde, iar atunci când vedem slăbind acestea, noi să strigăm precum am învățat astăzi „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”.

La finalul Sfintei Liturghii, după ce numeroși credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine, părintele paroh Bogdan Eugen Sârbu i-a mulțumit ierarhului pentru slujire și binecuvântare, menționând că este pentru prima dată când un episcop slujește în această comunitate. 

După-amiază, Părintele Episcop-vicar a vizitat Schitul „Sfântul Ierarh Dosoftei“ şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ Valea Seacă.

Scară spre Înviere

Cea de-a patra Duminică din Postul Paștelui mai este numită şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul, autorul cărții „Scara virtuților”, de la care își trage și numele. În paginile acesteia, viața duhovnicească este prezentată sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne arată cum, prin dobândirea virtuților, putem urca până la întâlnirea cu Hristos Cel Răstignit și Înviat.

Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul în cea de-a patra Duminică din Postul Mare nu se face pentru că ar fi ziua trecerii lui la cele veșnice. El este pomenit în această zi ca fiind „scară” sau întărire a celor care înaintează duhovniceşte pe cărarea spre Înviere.