Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul în cea de-a patra Duminică din Postul Mare nu se face pentru că ar fi ziua trecerii lui la cele veșnice. El este pomenit în această zi ca fiind „scară” sau întărire a celor care înaintează duhovniceşte pe cărarea spre Înviere, urmând pilda vieții sale:

„Întărind ca nişte trepte virtuţile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credinţă, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, şi păzeşti pe oameni de vătă­marea lor, o Ioane, scara virtuţilor; şi acum te rogi, să se mântu­iască robii tăi” (Utrenia Duminicii a IV-a din Postul Mare).

De obicei, Sfântul Ioan Scărarul este prăznuit pe 30 martie, iar Sfânta Maria Egipteanca, pe 1 aprilie (și în Duminica a V-a din Post). În „Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”, ieromonahul Macarie Simonopetritul consemnează faptul că aceste două praznice cădeau mereu în timpul Triodului, ceea ce diminua din importanţa lor, mai ales că celor doi sfinți le erau dedicate doar trei stihiri la Vecernie, un canon la Utrenie și nimic mai mult. Prin urmare, transferul în ciclul liturgic mobil a permis o mai mare atenție acordată acestor doi sfinţi şi o afirmare mai explicită a legăturii lor cu Postul Mare.

Prăznuirea Sfântului Ioan Scărarul în această duminică este atestată în manuscrise abia în secolul al XIII-lea. Până în acel moment, ea era rezervată pildei samarineanului milostiv, al cărei canon s-a păstrat în Utrenia acestei zile, până astăzi. Instituirea târzie a prăznuirii a rezultat, probabil, din dorinţa de a completa în mod armonios structura Triodului.

Născut la sfârșitul secolului al VI-lea, în Siria, Sfântul Ioan a îmbrățișat viața monahală încă de când avea 16 ani, fiind ucenic al Cuviosului Martirie aproape 20 de ani. După moartea duhovnicului său, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră, în locul numit Tolas, petrecând aici 40 de ani în nevoință.

Numit, mai apoi, stareț al Mănăstirii din Sinai, Sfântul Ioan a primit cu durere această chemare, dar s-a supus vreme de câțiva ani, după care a numit un călugăr în locul său și s-a întors în pustie, petrecând astfel până la finalul vieții sale.

Autor al renumitei cărți Scara, Sfântul Ioan a prezentat viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte, fiecare treaptă corespunzând unei anumite virtuți. Numărul treptelor este unul simbolic, dar are şi un adânc înţeles duhovnicesc, reprezentând vârsta la care Hristos S-a revelat în deplina Sa maturitate. Conform traducerii părintelui Dumitru Stăniloae (Filocalia, volumul IX), Sfântul Ioan clasifică treptele Scării astfel:

1. Retragerea - presupune ieşirea firii de sub stăpânirea materiei;

2. Neîmpătimirea - constă în golirea omului de tot ce este stricăcios;

3. Înstrăinarea - maică a despătimirii;

4. Ascultarea - fereastra prin care poţi vedea dincolo de sine;

5. Pocăinţa - o întoarcere a omului de la păcat la virtute, prin nevoinţă şi suferinţă;

6. Gândul la moarte - darul lui Dumnezeu prin care deschide sufletului orizontul veşniciei şi perspectiva infinităţii;

7. Fericita întristare - dorul intens după viaţa în Dumnezeu;

8. Mânia - tulburarea sufletului;

9. Ținerea de minte a răului - ce îngustează sufletul;

10. Clevetirea - care surpă iubirea;

11. Flecăreala - catedrala slavei deşarte;

12. Minciuna - fiica multei vorbiri;

13. Trândăvia - moartea tuturor virtuţilor;

14. Lăcomia - maica desfrânării;

15. Neprihănirea (castitatea) - începutul învierii celei de obşte şi al nestricăciunii celor stricăcioase;

16. Arghirofilia - închinarea la idoli;

17. Nesimţirea - breşa dintre trecut şi prezent;

18. Somnul - îngroşarea minţii;

19. Privegherea - subţierea spiritului;

20. Frica - nedesăvârşirea în iubire;

21. Slava deşartă - vânătoarea virtuţilor;

22. Mândria - închipuirea de sine;

23. Hula - gândurile vrăjmaşilor;

24. Blândeţea - contemplarea tainei lui Dumnezeu;

25. Smerenia - poarta Împărăţiei lui Dumnezeu;

26. Discernământul - curăţenia inimii;

27. Isihia - cale a rugăciunii neîntrerupte;

28. Rugăciunea - maica virtuţilor;

29. Nepătimirea - moartea întru înviere a sufletului;

30. Credinţa, nădejdea şi dragostea - amplitudinea cunoaşterii şi trăirii duhovniceşti.

Vă recomandăm să citiți și:

• Scara urcușului Dumnezeiesc în iconografie
• Peştera Sfântului Ioan Scărarul de pe Muntele Sinai
• Semnificația numelui IOAN