Slujbă arhierească la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, urmând pilda Maicii Domnului”

Arhiepiscopia Iaşilor

Slujbă arhierească la hramul Mănăstirii Hadâmbu: „Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, urmând pilda Maicii Domnului”

Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a adunat și în acest an, la Mănăstirea Hadâmbu din județul Iași, sute de pelerini din întreaga țară, cu prilejul hramului. Credincioșii au participat de sâmbătă seara la slujba Vecerniei unită cu Litia, la Taina Sfântului Maslu, iar în această dimineață s-au rugat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. În cadrul slujbei, ierarhul a hirotonit un ieromonah pe seama așezământului monahal.

Sute de credincioși din județul Iași, precum și din Bucovina, Maramureș și Ardeal au luat parte încă de ieri la manifestările religioase săvârșite cu ocazia sărbătorii Mănăstirii Hadâmbu. După slujba Vecerniei, oficiată sâmbătă seara, a fost scoasă spre închinare pelerinilor icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Totodată, părintele consilier Cosmin Gubernat de la Centrul Eparhial Huși i-a oferit părintelui stareț Nicodim Gheorghiță, din partea Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie al Hușilor, distincția de vrednicie „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

În această dimineață, Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de PS Nichifor Botoșăneanul, alături de un sobor de preoți și diaconi. În predica sa, Părintele Episcop-vicar a reamintit faptul că trebuie să împlinim cuvântul lui Dumnezeu, urmând modelul oferit de Maica Domnului:

Evanghelia de astăzi ne arată că Maica Domnului este fericită, precum ea însăși a proorocit, de toate neamurile și a fost fericită încă din timpul vieții ei. În Evanghelia după Luca, Elisabeta nu numește „A venit la mine ruda mea, verișoara mea”, ci a afirmat: „De unde cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. Sunt mulți care rătăcesc și se tem să o numească Maica Domnului. Iată că în Sfânta Scriptură este întâia oară numită „Maica Domnului meu”. Propovăduind Domnul Hristos, precum am auzit în pasajul evanghelic de astăzi, o femeie din popor ridicându-și glasul a spus: „Fericit pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt” și Domnul a adeverit: „Așa este”, iar această fericire rămâne în veac, dar adaugă Domnul că fericiți suntem toți care vom asculta cuvântul lui Dumnezeu, urmând pilda Maicii Domnului, împlinindu-L în viața noastră și în inima noastră. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este și o chemare, o chemare ca să credem adânc, precum Sfinții Ioachim și Ana au crezut, să ascultăm cuvântul Domnului fără amânare, precum Maica Domnului a ascultat și a spus: „Iată roaba Domnului!”, pentru ca să se împlinească și în noi acest cuvânt adânc: „Fericiți sunt toți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el”.

După momentul Heruvicului, ierodiaconul Samuel Tverdostup, viețuitor în cadrul așezământului monahal, a fost hirotonit întru ieromonah, primind la finalul momentului veșmintele slujirii preoțești.

La finalul slujbei arhierești, părintele arhimandrit Nicodim Gheorghiță a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare, celor care au contribuit la realizarea hramului precum și celor prezenți pentru împreuna rugăciune și pentru prinosul de mulțumire adus Maicii Domnului, ocrotitoarea așezământului ieșean.

Scurt istoric

Mănăstirea Hadâmbu este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașilor, dar tezaurul ei cel mai de preț este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care mii de pelerini îngenunchează și primesc mângâiere și vindecare minunată.

Așezământul s-a numit „Hadâmbu”, după numele ctitorului ei, boierul grec Iani Hadâmbu. Este un complex monastic fortificat, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt realizate din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, datorită acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile.

În jurul anului 1810, Schitul Hadâmbu era închinat Mănăstirii Galata, iar apoi pentru 3 ani Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici au viețuit mai multe generații de călugări greci până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când a fost dată legea secularizării averilor mănăstirești. În urma acestei legi, monahii străini au fost obligați să părăsească mănăstirea.

Abia în 1937, prin voința egumenului Iov Mazilu și cu binecuvântarea patriarhului Miron Cristea, sfântul lăcaș a fost repopulat cu monahi și renovat, cunoscând o scurtă perioadă de înflorire, până în 1960, când frații au fost alungați de autoritățile comuniste în urma decretului 410/1959 și s-au risipit prin satele sărace din împrejurimi.

Odor de mare preț

Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată de preotul Octavian Zmău în anul 1938. Ulterior, icoana a fost îmbrăcată într-o ferecătură de argint, lucrată de către meșterul Ion Contfas. Un element distinct al acestei icoane este faptul că Pruncul Hristos este ţinut pe mâna dreaptă a Maicii Domnului, iar nu pe cea stângă, fiind o copie fidelă a icoanei „Axion Estin” de la Mănăstirea Protaton din Sfântul Munte Athos. Icoana a fost donata „Schitului din Dealul Mare”, cum este cunoscută mănăstirea, de ieromonahul Iov Mazilu. Icoana fost apoi ferecată în argint de meșterul Ion Contfas din Târgu Neamț.

Citește despre: