Când vine la tine vreun enoriaş să te cheme pentru vreo slujire (mai ales, dacă te cheamă la vreun bolnav, care este pe moarte sau la vreun copilaş bolnav pentru a-l boteza degrabă), să mergi fără întârziere, cu bunăvoinţă şi cu toată inima şi să nu-l trimiţi la alt preot, chiar dacă nu eşti tu de rând, în afară numai de cazul când eşti ocupat cu alt lucru trebuincios; socoteşte un câştig fiecare slujire îndreptată spre binele aproapelui, ştiind bine că slujeşti lui Hristos Însuşi – Care va da fiecăruia, după cum este fapta lui (Apoc. 22, 12). Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Mt. 25, 40).

(Sfântul de Ioan Kronstadt – Către păstorii duhovniceşti, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2011, p. 250)