Mănăstirea Golia, locaș de cult din Iași numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor, și-a sărbătorit joi hramul prin Liturghie arhierească. PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a săvârșit slujba hramului alături de un sobor de preoți și diaconi.

Sfânta Liturghie a debutat cu citirea rugăciunii arhiereşti de dezlegare, răspunsurile la strană fiind date de un grup de teologi.

„Răstignirea nu a fost un act de slă­biciune, un act de neputință a Dom­nului, ci primirea de către El a ne­putinței noastre, a slăbiciunii noastre. Atât de mare a fost durerea răstignirii, durerea batjocurii pe care Hristos a răbdat-o, în conștiința și în inima Apostolilor, încât Toma nu a putut să creadă până nu a văzut el însuși semnul cuielor și nu a pus mâna în coasta rănită a Domnului. De aceea, Domnul li S-a arătat Apostolilor și nu tuturor, în acest răstimp de 40 de zile până la Înălțare. (...) Și astăzi Hristos este cu noi, dar înălțat la ceruri, lucrând în chip tainic celor ce tainic, în inimile lor, Îl slăvesc prin faptele lor, prin rugăciunea de slăvire, prin dreapta credință mărturisită. Vedem în Evanghelie că Apos­tolii erau adunați pe Muntele Măslinilor, fiind martori și părtași acestui eveniment pe care îl aștep­tau, dar pe care încă nu-l înțelegeau: Înălțarea Domnului la cer. Atunci când un nor L-a învăluit pe Domnul - după cum un nor a fost și la Schimbarea la Față a Domnului -, El S-a înălțat de la ochii lor și îngerul le-a vestit că, precum S-a înălțat, tot astfel va veni, dar nu ca să spele picioarele ucenicilor, nici să primească sudălmi și scuipat, nici să fie răstignit, ci va veni cu slavă, vădindu-Și puterea și despărțind între bine și rău, între adevăr și minciună, spre odihnă adevărată celor care au ales binele și adevărul în această lume. Ori de câte ori Se apropie Domnul de sufletul omenesc, ori de câte ori îngerul Domnului se apropie de om, ori de câte ori o minune îl face părtaș pe om, sufletul acestuia se schimbă și recunoaște acestea prin bucurie și pace, printr-o adâncime de negrăit. Toate sunt recunoscute în chip firesc de către om. Această bucurie mare au purtat-o și Apostolii când s-au întors la Ierusalim. În chip firesc, când te desparți de cineva drag, nu te bucuri, ci te întristezi, chiar dacă te desparți doar pentru o vreme. Ultimul gest pe care l-a făcut Domnul în această viață pământească, în momentul când Se înălța la cer, a fost cel de binecuvântare. Această binecuvântare i-a făcut pe Apostoli ca nicicând să nu se îndoiască de lucrarea continuă a lui Hristos în această lume, cu toată durerea, înșelăciunea și seducția ei mincinoasă”, a spus ierarhul în cuvântul de învățătură.

Spre finalul slujbei, un număr impresionant de copii și credincioşi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine.

După cuvântul de mulțumire al părintelui stareț Serafim Nastasiu, care a subliniat că a fost pentru prima dată, după mulți ani, când în ziua hramului a fost săvârșită la Mănăstirea Golia Sfânta Liturghie arhierească, a fost oficiat de soborul slujitor un Trisaghion pentru toţi ctitorii mănăstirii, cât şi pentru eroii care s-au jertfit de-a lungul timpului pentru apărarea ţării.