Slujitorul care cârtea
Într-o zi, în timp ce îl ruga din nou pe Sfântul Pantelimon, i-a apărut Sfântul şi i-a spus: - De ce îmi ceri aceasta? Nu vezi că eşti gol de virtuţi? Pentru îngrijirea fratelui tău vei primi puţină plată de la Dumnezeu.
Aproape de Karyes sihăstreau doi români într-o chilie. Odată unul dintre ei s-a îmbolnăvit foarte tare şi celălalt, din păcate, se îngreuia să-l slujească. De aceea îl ruga mereu pe Sfântul Pantelimon ori să-l tămăduiască repede pe bolnav, ori să-l ia din viaţa aceasta, ca să se slobozească de puţina osteneală ce ar fi făcut-o slujind pe bolnav.
Într-o zi, în timp ce îl ruga din nou pe Sfântul Pantelimon, i-a apărut Sfântul şi i-a spus:
- De ce îmi ceri aceasta? Nu vezi că eşti gol de virtuţi? Pentru îngrijirea fratelui tău vei primi puţină plată de la Dumnezeu.
Cuvintele acestea ale Sfântului Pantelimon l-au cutremurat pe fratele slujitor. De atunci l-a slujit cu multă râvnă pe bolnav şi ruga pe Dumnezeu să trăiască mulţi ani, ca să-l îngrijească cât mai mult.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 129)
Păziți-vă de cârtire!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro