Smochinul şi cele lumeşti
Smochinul este atracţia ispititoare a plăcerilor lumii, care încă mă umbreşte, mic în înălţime, fragil în lucrare, uşor de folosit şi lipsit de fructe.
(In. 1, 48)Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.
OareIisus şi-a aruncat privirea asupra mea şezând sub un smochin uscat, şi smochinul meu după trei ani a adus fructe? (Lc. 13, 6). Dar cum păcătoşii pot avea un asemenea fel de speranţă?
Dacă doar acel vier al Evangheliei, poate deja fiindu-i poruncit să îmi taie smochinul meu, m-ar lăsa măcar acest an, până ar săpa în jurul smochinului şi ar pune gunoi şi poate prin şansă ar putea să ridice pe cel neajutorat din ţărână şi să ridice pe sărac din gunoi (vezi și Ps. 113, 6). …
Smochinul aşadar este atracţia ispititoare a plăcerilor lumii, care încă mă umbreşte, mic în înălţime, fragil în lucrare, uşor de folosit şi lipsit de fructe.
(Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre fecioare 1.1.3–4, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)
