Vezi că deşi soarele luminează întreaga lume şi îşi arată faţa tuturor deopotrivă, fiecăruia i se pare, totuşi, că acesta priveşte doar spre dânsul şi că, orice am face, el caută spre fiecare dintre noi aşa de parcă s-ar uita numai la un singur om; şi că vine cu noi oriunde am merge, deşi mereu la fel îşi săvârşeşte trecerea sa de la răsărit spre apus.

Asemenea este veşnicul şi duhovnicescul Soare - Dumnezeu. Cu toate că priveşte spre toţi deopotrivă, El fiecăruia îi vede fapta, gândul, năzuinţa, pornirea şi uneltirea şi cu fiecare pretutindeni este; şi de lucrează cineva sau doarme, stă sau merge, înfăptuieşte binele sau răul, cu el este Domnul şi caută spre fapta bună şi spre cea rea, însemnându-le în cartea Sa, pentru a-i răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Însă aşa veghează asupra fiecăruia dintre noi şi pe toate le străvede, de parcă ar privi numai spre mine sau numai spre tine, lăsând deoparte toate celelalte lucruri pe care le-a zidit; şi toate cele pe care eu sau tu am vrea să le facem, să le spunem, să le gândim, să le începem ori să le năzuim, bune sau rele, desăvârşit le vede şi le ştie aşa de parcă acestea s-ar fi întâmplat şi s-ar fi înfăptuit deja cu adevărat. Şi pe toate le cunoaşte şi le vede cu mult mai bine şi mai deplin decât le ştim sau le putem vedea noi înşine; şi pe toate acestea le vede şi caută spre ele aşa de parcă ar privi numai la fapta, pornirea şi năzuinţa noastră, uitând de toate celelalte.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 208)