Cercetările recente, publicate într-un articol semnat de Eugene Rubin MD, PhD şi Charles Zorumski MD în „Psychology Today“, arată că o persoană trece prin trei faze atunci când dezvoltă o dependenţă şi că fiecare dintre acestea sunt asociate cu activarea unor zone diferite ale creierului.

Prima fază apare atunci când o persoană încearcă să consume un drog pentru prima oară şi descoperă că acea experienţă îl face să se simtă bine. În această fază se activează zonele asociate motivaţiei şi recompensei, care folosesc dopamina ca neurotransmiţător. Creşterea cantităţii de drog utilizat iniţiază un proces care schimbă maniera în care regiunile din această zonă a creierului interacţionează cu altele. Aceste schimbări sunt asociate cu alterări în conexiunile fizice şi funcţionale între celulele nervoase.

A doua fază a dependenţei apare atunci când drogul este folosit regulat şi implică schimbări în regiunile creierului corespunzătoare emoţiilor, incluzând creierul reptilian şi conexiunile lui primare. Aceste regiuni sunt schimbate într-o manieră că apar a funcţiona „normal“ doar când drogul e prezent. Când drogul este absent, sistemul de procesare a emoţiilor trimite semnale de stres care fac persoana să se simtă anxioasă şi inconfortabil. Practic, dacă în faza iniţială drogul este luat pentru a se simţi foarte bine, în această a doua fază, drogul devine necesar pentru ca persoana să se simtă în regulă cât de cât.

Pe măsură ce adicţia avansează spre a treia fază, alte regiuni ale creierului devin implicate (spre exemplu, cortexul prefrontal). Consumatorul devine preocupat de obţinerea drogului şi comportamentul este dominat de căutarea lui. În această ultimă fază, funcţiile cognitive ca memoria şi luarea deciziilor sunt grav afectate. (Traducere şi adaptare Cristina Sturzu)