Spiritul uman îşi exprimă şi revelează natura proprie pe baza experienţei pe care o primeşte prin intermediul activităţilor sale. Din toată această experienţă, spiritul uman capătă dorinţa de cercetare a infinitului în toate manifestările sale: în cunoaştere, în viaţă şi în existenţă. Spiritul uman tânjeşte după o infinită cunoaştere, după o viaţă şi o existenţă infinită. Totuşi, prin toate acestea, omul caută doar un lucru: biruinţa asupra temporalului, finitului, limitatului, precum şi posibilitatea de a-şi asigura veşnicul, infinitul şi nelimitatul.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 31)