Stând lângă mormânt, am pătruns în el cu privirea minţii şi am văzut trup stricat, care s-a făcut dezgustător în mormânt.

Unde a pierit chipul atrăgător? Se văd doar oasele risipite, uscate şi acoperite de putrejune.

Am plecat de la mormânt cu necaz şi amărăciune, mutându-mă cu gândul la vremea aceea când vom învia la glasul trâmbiţei şi Te vom proslăvi pentru învierea cea gătită fiilor lui Adam, şi am zis: „Laudă Ţie, Doamne al tuturor!”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 206)