,,Podoaba voastră să nu fie cea din afară:

 împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,

Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând

şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu”.

Sfântul Apostol Petru

Viaţa omului cel tainic al inimii şi experienţa cărărilor lui se poate analiza sau destăinui spre folosul aproapelui, din primele clipe ale conştiinţei şi conştienţei.

Se pot destăinui armoniile divine sau stigmatele drăceşti, influenţele iubiţilor şi neiubiţilor, iubitelor şi neiubitelor, în înnobilarea sau mutilarea umană.

Experienţa trăirilor izvorâte din omul cel tainic al inimii se poate constitui în sfaturi bune.

Sfaturile bune reprezintă o hrană de consistenţă perenă pentru săturarea celui flămând şi însetat.

Conştientizarea sufletului înseamnă conştientizarea vieţii.

Împlinirea omului cel tainic al inimii aduce împărăţia lui Dumnezeu, încă de pe acum.

Omul de la sapă, omul cu bani, omul cu carte - toți pot fi la fel de înţelepţi şi pricepuţi.

Se pot mântui sau pierde la fel.

Talanţii dăruiţi se pot îngropa sau valoriza, în aceeaşi indiferenţă sau pasiune.

Diferă doar haina, poziţionarea, contextul şi chemarea!

La necaz, plângem şi unii şi alţii, durerea însă e mai greu de suportat în lux!

Cu dragoste şi înţelepciune, omul cel tainic al inimii poate fi de folos oricui, prin destăinuirea curată a trăirilor şi gândurilor.

La vederea şi la trăirea sufletelor, simţim tainic adieri de sentimente.

Cunoaştem atât de multe despre tot şi toate, atât de puţine despre sufletul meu, al tău şi al lui.

În veşnicie, buni sau răi, ne vom întâlni în suflete, dezbrăcaţi de cariere şi branduri.

Ne sunt de folos aceste întâlniri, dansuri, săruturi, treceri şi petreceri sufleteşti, pentru că avem o cale de-o viaţă spre suflet!

E bine să ne cunoaştem de aici!