„Așa cum focul nu rămâne în apă, tot așa și gândul păcătos nu rămâne în inima iubitoare de osteneală”, zice Sfântul Marcu Ascetul în Filocalie. Ce se întâmplă cu focul când îl arunci în apă? Se stinge. Ce se întâmplă cu gândul păcătos în inima iubitoare de osteneală, în inima statornică în bine? N-are nici o putere, dispare. Dacă rămân gânduri rele, înseamnă că avem o aderență la ele, e ceva care ne ține în gândurile acestea, ne apropie de gânduri de felul acesta.

Sunt oameni care chiar și în fața sfintelor icoane au gânduri rele. Ce înseamnă asta? Că au o viață scăzută, că au o viață rea. Icoana e pusă să le ridice mintea și mintea lor cade și scade în fața unei imagini sfinte. Toate acestea sunt pentru noi prilej de verificare. Noi trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate câte se întâmplă cu noi și să primim darul și dorința de a rezolva lucrurile acestea prin darurile lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 68)