Mulți spun adesea că, a face parte din Asociația Tinerilor Ortodocși Români presupune să mergi în fiecare zi la biserică, să te rogi, să postești, să ai batic în cap, creiere spălate, priviri lăcrămoase. Vai, vai...! Viață plicticoasă. Ei bine, zilele trecute am simțit, încă o dată, că se înșeală. Și normal, m-am întrebat de ce? Cum de ceea ce spun unii cunoscuți de-ai mei despre Biserică nu este adevărat? N-ai cum să nu-ți pui această întrebare. De ce poantele spuse de ei și ceea ce aud din gura lor că ar fi Biserica, totul este atât de fals, de departe de ceea ce eu trăiesc și am trăit nu mai departe de zilele trecute?

Cine sunt cei păcăliți? Un tânăr care face parte din A.T.O.R este un om frumos, un om care are prieteni, un om care știe să zâmbească, care știe să-și exprime sentimentele, care știe să comunice față către față, cu oricine. Atoreanul este un tânăr al cărei viață văd că se îmbogățește pe zi ce trece, care iubeşte tot ceea ce este frumos și adevărat, care caută libertatea și face efortul de a fi liber. Tinerii pe care-i cunosc din această asociație sunt, după o expresie tot mai des auzită în ultima vreme, open minded. Citesc, doresc să se informeze, caută să se depășească și să scape de complexe, vorbesc liber în public, sunt creativi. Sunt ceea ce, în adâncul sufletului meu, fără să mi-o spun vreodată franc, am căutat. Oameni faini. Nu pierzi timpul cu ei, cu poante slabe. Nu faci eforturi pentru a părea altceva, pentru a trece de șmecher, pentru că nu este nevoie. Poți să fii tu, să fii normal. Te acceptă așa cum ești.

La Zilele Cetății Neamțului, care au avut loc în perioada 3-5 iulie 2015, au participat și atorenii. Îndrumați de părintele Filip Marian şi de doamna profesoară Filip Daniela, tinerii din A.T.O.R. Târgu Neamț au jucat chiar un rol important în desfășurarea evenimentului. Fetele și băieții noștri, pardon, domnițele și străjerii, căci acest rol şi l-au asumat la sărbătoare, au fost dovada vie că împreună putem duce mai departe, cu inimi vesele, datina, credința și istoria ținutului, scrisă de înaintași. Primăria Târgu Neamț, Complexul Muzeal Neamț, dar și alte instituții și oameni de suflet au făcut posibilă sărbătorirea a 620 de ani de atestare documentară a Cetății Neamțului. Dorim mulți ani frumoși și organizatorilor, și Cetății noastre.

Legătura care s-a format între tineri la Sfânta Liturghie, dar și la programul artistic desfășurat, a arătat că prezența lui Dumnezeu și a voievozilor invocați întregește și împlinește totul.

Dacă străjerii au purtat costume soldățești medievale, eu am ales, ca domniță, să port costumul popular. De ce? Pentru că nicio rochie nu poate echivala cusătura de mână, frumoasă, a costumului popular; pentru că acesta aduce, odată cu el farmecul vieții românului de altădată și al istoriei noastre moldovenești, istorie care nu trebuie uitată. Dacă uităm istoria, și istoria ne va uita pe noi. Vom dispărea.

Fără înaintașii noștri, n-am fi fost nici noi. Aș îndrăzni să spun că fără istoria din spatele nostru, care ne spune de unde venim, fără ea noi... nu suntem. Existăm, dar fără identitate, asemenea unui copil rătăcit în gară, care nu știe al cui este și cum îl cheamă.

• Al cui ești măi băiete?
• Nu știu.
• Cum? Nu știi cum te cheamă?
• Nu știu.
• Și, de ce plângi? Ai pierdut pe cineva?
• Nu știu.
• Unde stai? Să te ducem acasă.
• Nu știu.
• Ți-e dor de cineva?
• De cine să-mi fie dor? Mi-e foame.
• Ce se întâmplă aici?, poate întreba un trecător.
• Ei! Un copil al nimănui.
• Duceți-l la un orfelinat. Acolo o să-i dea măcar un loc unde să doarmă și ceva de mâncare.

Aceasta este soarta celor care nu-și cunosc istoria și înaintașii. Sunt copiii nimănui, care trăiesc pentru a mânca și a dormi. Astăzi nu ne-am fi putut numi români și nu ne-am fi putut simți nici acasă, și nici liberi. La orfelinat, te păzesc. Foarte probabil, n-am fi avut nici identitate de credință, nu l-am fi primit pe Dumnezeu de la voievozii care au construit biserici și mănăstiri, pentru ca noi să cunoaștem Adevărul și calea spre nemurire. Ei! Ce să mai?! Istoria este viață. Cunoașterea ei are rolul de a menține ființa neamului sănătoasă. Adevărul și adevărul istoric vindecă întotdeauna.

Soarele a apus și peste aceste zile frumoase, și peste festivalul medieval de la Târgu Neamț. Domni, domnițe, străjeri, piese de teatru, dueluri, muzică medievală, voie bună, bucate alese, toate ne-au purtat în timp și am trăit, pentru câteva zile, în spiritul vremurilor de altădată. Bătrâna Cetate a Neamțului și-o fi adus aminte de Petru Mușat, de Alexandru cel Bun, de Ștefan cel Mare, de Petru Rareș, de Vasile Lupu... Ce mai vremuri, și-o fi spus în barba-i de piatră!

Cetatea noastră a văzut multe. Și bune și rele, și eroi și trădători, și zile de sărbătoare și grozăvia ciumei sau a războiului sau a incendiilor. Dar, Cetatea noastră, este foarte discretă. Le poartă pe toate în liniște, ca o Cetate de piatră ce se respectă. A fost martoră și acum, la cea de-a doua ediție a Festivalului Medieval, la veselia copiilor și a târgoveților noștri, dar și a musafirilor de seamă ce ne-au onorat. Dumnezeu să le dea sănătate tuturor. A trecut și sărbătoarea orașului, dar cele trei zile se vor număra între zilele frumoase și de suflet ale vieții mele. Am fost o domniță. Voi face tot ce voi putea ca și după aceste zile să fiu domniță – urmașă a străbunilor mei, Străjer al Moldovei și, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, Străjer al Credinței!

(Andreea Țuțuianu, ATOR Târgu Neamț)