În lucrarea duhovnicească nu este nici un gând mai rău decât gândul părerii de sine. El năvalește pieptiș asupra simță­mântului smereniei și îl răcește. Focul nu poate fi pus împre­ună cu apa - iar străpungerea nu poate viețui împreună cu simțământul că ești drept. Precum lovește paralizia organele mișcării, așa și părerea de sine taie toată încordarea puterilor omenești spre bine. Precum roua vătămatoare strică florile minunate, așa și mulțumirea de sine amăgitoare strică în noi tot binele - așadar, alegeți, fraților, binele și lepădați răul!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Pregătirea pentru spovedanie și Sfânta Împărtășanie, predici la Triod, Editura Sophia, 2002, p. 9)