Specialiștii americani au constatat că substanțele chimice secretate de organismul uman în situații de stres prelungit, numite orticosteroizi, sunt toxice pentru creier, acestea fiind responsabile de distrugerea celulelor nervoase atunci când concentrațiile rămân mari o perioadă mai lungă de timp.

Studiile au relevat că cea mai vulnerabilă parte a creierului este hipocampul - o regiune cerebrală asociată cu memoria -, motiv pentru care cercetătorii cred că stresul prelungit poate favoriza apariția demenței.

În cadrul studiilor au fost tratate persoane care au suferit de stres post-traumatic în urma atacuruilor din 1 septembrie 2001, observând la aceștia o micșorare a hipocampului, similară cu cea care apare la pcienții vârstnici care suferă de demență.

Totodată, în cadrul unui studiu asemănător, o echipă de neurologi de la Centrul Medical pentru Veterani din San Francisco, SUA, a constatat că veteranii care sufereau de stres post-traumatic prezentau, și ei, o reducere a dimensiunilor creierului.

Un alt studiu, realizat în 2012, a relevat că stresul în perioada de mijloc a vieții mărește riscul dezvoltării bolii Alzheimer la femei. Femeile care avusesera episoade repetate de stres și anxietate la vârsta mijlocie erau de două ori mai predispuse la apariția demenței, comparativ cu cele care suferiseră mai puțin de stres de-a lungul vieții.

Stresul este una dintre cauzele principale ale hipertensiunii arteriale, boală care prezintă numeroase complicații pentru sănătate, și care nediagnosticată la timp și tratată poate fi fatală, a unor boli de inimă, cancerelor, bolilor aparatului digestiv, a depresiilor, oboselii cronice, a sistemului nervos, predispune organismul la viroze, duce la comportament obsesiv sau compulsiv, ticuri nervoase, frustrare, iritabilitate, obezitate, bulimie, anorexie, atacuri de panică, etc..