Vrednicia apostolească nu este limitată numai la persoana Apostolilor, ci este succesorală, fiindcă apostolia Sfinţilor Apostoli este veşnică din pricina caracterului veşnic al lucrării mântuitoare a Bisericii pe care a întemeiat-o Mântuitorul omenirii. De aceea este necesar ca lucrarea Bisericii să fie dăinuitoare pentru rezidirea neîncetată a întregii umanităţi pe care Biserica este chemată să o reînnoiască şi să o mântuiască. Şi, aşa cum lucrarea Bisericii se întinde până în veac, la fel se va menţine şi va dăinui şi succesiunea vredniciei apostoleşti. Tot astfel, câtă vreme va dura comuniunea oamenilor pe pământ şi propăşirea neamului omenesc, tot atât va dura şi succesiunea vredniciei apostoleşti prin puterea arhieriei. Cei dintâi urmaşi ai vredniciei apostoleşti au fost şi cei dintâi episcopi ai Bisericilor hirotoniţi de către Sfinţii Apostoli: lacob, Marcu, Linos, Timotei, Tit, Stahus şi toţi ceilalţi.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 45)