Treapta cea dintâi a smereniei este să te supui față de mai marii tăi și să nu te înalți peste cei mai mici decât tine. Să ne oprim o clipă luarea-aminte asupra acestor cuvinte! Ce regulă de aur pentru rânduiala socială sunt aceste cuvinte! Oare nu pe ele se ridică toată bunăstarea societății și orice orânduire de stat?

Ele lămuresc întocmai cele spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai înalte”, iar „cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotrivește” (Romani 13, 1-2).

Smerenia, încă din cele dintâi vădiri ale ei, se arată ca temelie trainică pe care se întemeiază împreuna-viețuire a oamenilor. Dar cât de puțin suntem pătrunși noi, oamenii, de conștiința trebuinței de a urca măcar această treaptă a smereniei!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 199)