A pătimi pentru altul, a ajuta şi a se osteni plăcut lucru este lui Dumnezeu. Că aceasta şi datori suntem a face ca nişte slugi de aproape şi slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu, ca să-I plăcem Lui ca nişte ostaşi împăratului de la care luăm şi plată; milă adică să avem şi îndurare a sufletului. Pentru că cel ce are un izvor ca acesta din care izvorăsc toate bunătăţile, apoi acela, dacă are bogăţie, o dă, iar de vede pe cineva în primejdie şi nevoie, plânge, iar de vede pe vreun om asuprit, îi dă o mână de ajutor. Deci să ne nevoim şi să ne silim ca dragostea, credinţa şi răbdarea noastră să nu fie fără de nici un înţeles, ci ca un coif și suliţă și ca o armă împotriva vrăjmaşului. Cu toţi adică cu dragoste să fim şi îndelung-răbdători întru tărie vieţuind. Că şi Domnul nostru Iisus Hristos grăieşte: „Aşa se cade să fie slujitorul Domnului”, adică pe săracul care lăcrimează să nu-l treacă cu vederea, ca şi rugăciunea noastră şi lacrimile să nu se treacă cu vederea. Iar de vom aduce daruri mari lui Dumnezeu, să nu ne mândrim, ci cu gând smerit aceasta să o facem, ca să primim bun dar de la Dumnezeu. Pentru că Iov, cel care mai înainte de toţi, împreună-pătimitor a fost şi spre toţi îndurat, zice: „Eu pentru fiecare neputincios am plâns şi am suspinat văzându-l în primejdie, iar, de l-am văzut gol, l-am îmbrăcat. Şi uşile mele deschise au fost pentru tot străinul”. Tot aşa şi Tobie zice: „Milostenii multe făceam, iar când am văzut vreun mort lepădat, îngrijindu-mă de el l-am îngropat”. Iar Proorocul Osea zice: „Să ne silim a cunoaşte pe Domnul, că milă voieşte, iar nu jertfă şi arderi de tot”. Încă şi Miheia Proorocul zice: „Eu îţi voi spune ţie, omule, ce lucru este mai bine și mai bun sau ce caută Dumnezeu de la tine. Aceasta adică o caută: să faci milostenie cu dragoste”. Dar s-a zis şi la Pilde: „Să izbăveşti pe cei duşi la moarte, iar pe cei ucişi de sabie să-i răscumperi”. Iacob Apostolul zice: „De vor fi fratele tău sau sora ta goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi le-ar zice lor cineva dintre voi: Mergeţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi şi nu le-ar da lor cele de trebuinţă trupului, de ce folos le-ar fi?”

(Sfântul Antioh, Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2003, p. 154)