Boala este o binefacere foarte mare! Ea îl curăţeşte pe om de păcat şi uneori îi asigură şi plată. Sufletul omului este precum aurul şi boala, precum focul care îl curăţeşte. Este de-ajuns ca omul să aibă răbdare şi s-o primească cu bucurie. Boala trupească ajută la vindecarea bolilor duhovniceşti. Când sufletul este încercat, atunci se sfinţeşte.

Când omul se simte perfect, cu sănătatea nu este bine. Mult mai bine este să sufere de ceva. De aceea, dacă cineva nu are obligaţii de îndeplinit, să prefere bolile decât sănătatea. Prin sănătatea lui este în pagubă, în timp ce prin boală, când o înfruntă cu răbdare, are câştig.

Noaptea, starea omului se îngreunează şi durerile se înteţesc, dar scopul este să întoarcem „butonul” pe altă frecvenţă, ca să fie uitate. Pentru că dacă nu înfrunţi corect suferinţa, vei pătimi de două ori. Dacă cugeţi la suferinţă, ea se va îndoi, în timp ce printr-un gând bun, de pildă dacă-ţi aminteşti de cei care pătimesc mai mult decât tine, sau dacă psalmodiezi puţin, durerea se uită.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 84)