Că precum cu băutura amară se curăţă umezelile cele rele ale trupului, şi trupul se tămăduieşte, asemenea şi omul prin durerea şi necazul boalei, cunoaşte păcatele sale pe care mai înainte nu le socotea, şi pocăindu-se, se mărturiseşte, plânge, cere iertare de la Dumnezeu, şi face şi alte faceri de bine, primind astfel în suflet sănătatea care îi lipsea.

Pentru aceasta zice Proorocul, despre Israeliţi; că atunci când s-au înmulţit boalele lor, căutau leac şi cunoscând că păcatele erau pricina boalei, s-au întors cu pocăinţă la Domnul. Afară de aceasta, boala îţi ia puterea, şi nu poţi păcătui, căci ea este foarte folositoare la cei trândavi și leneşi, care nu pot să se înfrâneze. Sunt mulţi, care atunci, când sunt tari şi sănătoşi, cheltuiesc puterea lor în păcate; şi când bolesc cu trupul, nu pot, nu voiesc să facă vreun rău, iar mai ales se pocăiesc pentru câte au făcut mai înainte; căci prea mult înţelepţeşte sufletul, boala cea grea.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 205)